Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 8

Pamantul se invartea in jurul ei, desi ea incerca cu disperare crescanda sa ridice scut dupa scut in jurul casei, inconjurand si o parte din padure. Se temea de cei ce puteau sa apara, fiori reci de spaima trecandu-i pe sira spinarii in timp ce ea gafaia, cu sangele prelingandu-se lenes dintre buzele ei, pe barbie, ce apoi picura pe podeaua lucioasa. Isi simtea inima batand atat de repede incat credea ca i se va sparge in cutia toracica mult prea stramta in momentul de fata.
’Sper sa nu fie prea tarziu! Sper sa nu fie vreo bresa in apararea mea, sper....’ insa nu isi mai continua gandul, un icnet reverberand gatuit din pieptul ei in timp ce corpul ii zvacni in fata, parul ridicandu-i-se in sus ca si cum o pala continua de aer ii trecea prin el.
Ochii i se marira, in timp ce mainile ei cautara un sprijin, iar sangele tasni de aceasta data afara din gatlejul ei, degetele ei, ce isi pierdeau reflexele, degetele ei atat de rapide odata, tresareau prinzand doar aerul.
-Ai ascuns aceasta prada .... O vom lua inapoi.... cineva gafai in urechea ei in timp ce corpul ei zvacni dintr-o parte in alta, asa cum o papusa zvacneste in mainile unei fetite furioase ce vrea sa o arunce de un perete.
Mana insangerata a harpiei din spatele ei se stranse de cateva ori intre sanii ei, ca mai apoi sa fie trasa cu brutalitate inapoi, in timp ce rana mortala din pieptul roscatei, acum o gaura neagra insangerata, continua sa scuipe sange. Ochii ei atat de minunati si plini de viata devenira sticlosi, in timp ce corpul ce se racea treptat cazu cu un pleoscait intr-un curcubeu de culori insangerate pe podea.
Harpia, un barbat cu pielea zbarcita, un batranel cu o barba alba a carui ochi ingustati sub forma unor fante, adanc ascunsi in craniul usor deformat de timp si lupte, ranji satisfacut cand o balta de sange proaspat se intinse in jurul tinerei care continua sa tresara spasmodic din ce in ce mai rar. Harpia avea pielea sub forma unor solzi, semanand cu niste zale, in timp ce degetele lungi straluceau verzulii si mortale, exact ca niste pumnale. Era inalt dupa toate aparentele, insa, probabil din cauza varstei se cocosase, asa ca acum nu stiai exact ce inaltime avea. Parul rar tuns scurt statea tepos si albastru in lumina ce intra pe fereastra principala in camera.
-Shiro... numele lui ii galgai dintre buzele intredeschise, in timp ce viata o parasea. Veninul harpiilor ii era mortal, insa nu voia sa il dea fara o lupta.Nu avea sa il cedeze unor creaturi atat de grotesti! E drept ca aceste creaturi nu luptau niciodata fata in fata, ci umblau numai cu siretlicuri. Acum regreta ca ii acordase atat de multa atentie lui Vladimir si nu se asigurase impotriva tuturor dusmanilor care ar fi putut aparea.
-Degeaba draguta! Baiatul e a nostru acum! rase batranul, in vocea lui otelita simtindu-se atat de clar victoria si adrenalina care probabil ii curgea acum prin vene.
Doar distrusese atat de usor o fiinta atat de puternica! Trebuia sa ii multumeasca acelei lipitori marsave ca se lasase distrus de ea, pentru ca mai apoi el sa culeaga toti laurii victoriei. Nu se mai simtise atat de viu de mai bine de doua mii de ani.
Se intoarse pe calcaie si urca la etaj unde fiicele lui dadeau tarcoale ultimului scut pe care Yume reusise sa il creeze inainte sa fie strapunsa de pumnalul mortal a batranului, pumnalul care fusese cu cateva clipe inainte degetele lui. Nu ii mai acorda nici o atentie fetei care murea singura in living, ci se concentra pe spargerea acestui scut. Nu stia ce sa faca mai precis, dar probabil ca daca va tortura corpul muribund al creatorului va afla ceva.
Cand aceasta ultima idee ii trecu prin minte, impartind-o imadiat cu cele cinci fiice ale sale, acelasi ranjet sadic lungindu-li-se pe buzele palide ca niste solzi, se simti si mai puternic decat fusese pana acum. Acest baiat, protejat atat de vartos de aceasta fiinta infinit mai puternica decat ei, avea o putere nebanuita in trupul lui atat de firav. El putea schimba balanta in urmatoarea lupta care va veni. Varcolacii impotriva vampirilor si a harpiilor. Trei natii, trei puteri, toate luptand una impotriva celeilalte.
Acum , tot ce trebuia sa faca era sa il transforme, si sa il faca sa lupte impotriva celor care il protejasera atata vreme. Acest ultim lucru era cel mai usor de realizat!
’Vom castiga batalia imediat!’ isi zise, buzele sale lungindu-se si mai mult.
-Haideti la parter! Trebuie sa gasim codul care va sparge aceasta bariera, altfel am ajuns atat de departe de pomana! tuna el, incordandu-si aripile transparente care ii aparusera la spate.
Grabindu-se sa ajunga in living, falfaind din aripile lor verzulii, stupoarea ii opri in loc. O balta destul de mare de sange se intindea pe parchet, murdarind o carpeta altcandva curata si alba, insa nu era nici urma de vreun les, sau vreun muribund. Nici macar nu existau pasi care sa le arate drumul unde creatura aceea nevolnica se ascunsese! Unde ar fi putut sa dispara, mai ales cu o asemenea rana. Trebuia sa fi murit pana acum! Insa unde ii era cadavrul?
-Unde e.... una din femele sasai ingrozita. Simtea pericolul ce ii pandea pe toti, insa nu isi dadea seama unde ar fi putut fi prada lor. Nu intelegea!
Cercetase mintea parintelui sau si vazuse clar cum mana acestuia ii strapungea pieptul roscatei. Vazuse sangele care tasnise din rana! Chiar auzise bataile firave ale inimii aceleia descoperite. Apoi o vazuse zvacnind pe jos, in timp ce sangele continua sa ii curga din rana proaspat facuta! Insa unde era?
Gemand, speriata si voind pe drept sa abandoneze aceasta misiune sinucigasa, cea mai tanara si singura cu puteri extrasenzoriale dintre harpii se dadu cu un pas inapoi, tremurand toata. Nu voia sa fie executata aici! Nici nu voise sa vina, insa vointa si porunca primita de la tatal ei, plus rugamintea conducatorului lor, o fortasera sa vina. Trebuia sa aiba grija ca aceasta misiune sa fie un succes! Dar ea nu voia sa moara!
-Fata inteleapta! auzi in propriul creier, o voce care nu ii apartinea deloc.
Tremurand, oprindu-se in loc, cu gura deschisa vrand sa tipe disperata, insa neputand, simtii cum ceva o ridica de la pamant si se incolaceste in jurul ei. Transformandu-si ochii de la migdalati, umani, la ochii de pisica, niste semne ciudate ca niste spirale lungindu-i cozile ochilor. Vazu niste vite purpurii strecurandu-se pe podea, nedetectate de familia ei, si, in secunda urmatoare, sfaraind in aer, se incolacira in jurul lor.
-Ai facut bine ca ai vrut sa fugi! Insa pacat ca nu ati facut-o mai devreme!
Vocea harsaita vibra prin camera, o voce fara corp rezonand din toate obiectele in timp ce vitele mov stralucitoare se strangeau in jurul celor sase creaturi care se zbateau zadarnic in aer, tipand disperate. Intr-o secunda, obosita de tot acest joc, tinandu-si pieptul din care inca curgea sange, inima batandu-i din ce in ce mai incet, Yume stranse ambii pumni iar prizonierii ei incetara sa se mai zbata! Murisera chiar inainte de a realiza ceva, de a raporta macar!
-Idioti! Chiar au.... crezut ca ... imi pot face... rau! baigui fara vlaga fata, cazand intr-un genunchi, incercand sa respire.
Plamanii ii haraiau, umplandu-se cu sange, in timp ce ea incerca sa se tarasca la canapea. Scuturile ei vor continua sa il apere chiar si dupa moartea ei, insa nu stia pentru cat timp. Momentan el era lesinat! Probabil ca prietenii ei vor fi demult acasa, curatand mizeria pe care ea o lasase in urma, cand el se va trezi!
Vor inventa ei o minciuna in asa fel incat Shiro sa nu banuiasca nimic! Insa nimic nu era garantat! Daca atacurile vor continua pentru a fura puterea neinteleasa ce zacea in tanarul ei prieten, atunci, acele creaturi chiar o vor obtine!
-As vrea ca Fakir sa fie aici! As vrea ca el sa vada unde duce ... acest razboi stupid! isi spuse pentru sine, inchizand ochii, in timp ce un ranjet sarcastic i se plimba pe buze.
Nu va mai apuca sa ii spuna conducatorului lor atat de intelep unde vor duce toate astea! Nu mai avea timp. Isi deschise cu greu pleoapele si in multitudinea de culori, in vartezul de sunete care se estompau crezu ca vede figura atat de stoica a lui Light. Insa credea cu fermitate ca se insela.
Ei nu aveau cum sa fie acasa! Nu ii anuntase, si nu credea ca cineva o facuse! Ea nu avea prieteni in lumea aceea mare! Toti o voiau moarta! Si aceasta dorinta unanima se va indeplini!