Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream

“ CHISHIO ....Chishio ..... chi-shio ...”

Un murmur slab, mai mult un marait, un sunet iesit dintr-un gatlej sec, uscat, spus de un suflet disperat . Din acel strigat slab, un galgait inspaimanta sufletele aflate la marginea padurii intunecate !

Un fior ii cutremura pe toti, sufletele incolacindu-se speriate, insa nimeni nu indrazni sa se miste ! Cine ar fi avut curajul necesar sa sara in apararea unei alte fiinte , cand toti erau amenintati de aceeasi forta , mai rea decat orice demon ?

-Ar trebui sa ne miscam ... cineva sopti, inspaimantat de posibilitatea ca acea creatura sa se napusteasca asupra lor .

-Dar nu stim ce e ... Nu stim ce ne va face ... Vrei sa murim cu totii ??? aproape ca urla un altul , insa vorbele ii pierira pe buze.

In fata lor, dincolo de focul ce palpaia mistuitor si jucaus, o forma , o umbra aparu de nicaieri.

-Ati vrut excursie ... mormai un alt suflet pierdut in mrejele disperarii .

-Totul trebuie sa fie un vis .. Nu e posibil .. planse o fata a carei par negru se confunda cel mai tare cu mediul intunecat din jurul lor

O crenguta trosni undeva in dreapta micului grup, insa nimeni nu indrazni sa intoarca capul. Ce era creatura care ii urmarise ? monstrul ce le devorase prietenii nu avusese parte de suficient sange ca sa se sature pentru o singura noapte ?

Un vant destul de puternic suiera printre copaci, ridicand in drumul lui frunzele moarte , creind un sasait lugubru in jurul grupului restrans de adolescenti. Erau cinci la numar, cinci ce puteau sta in picioare, sau puteau fugi.

Ceilalti cinci fusesera ori mancati ori sfartecati. Mainile le fusesera rupte sau smulse cu brutalitate de la locul lor, lasandu-i astfel sa sangereze . Daca totusi nu fusesera atat de norocosi incat sa scape din ghearele lungi si ascutite, sa fuga de dintii stralucitori , atunci lesurile lor eviscerate , carcasele trupurilor lor erau imprastiate pe solul fertil a padurii . Oasele lor alba, sau cu ramasite din carnea frageda , ca de pui, erau raspandite peste tot, roase complet sau rupte. Nimic, nici macar craniile nu ramasesera din ei . Ochii goi le erau indreptati speriati catre cer, in timp ce propriul sange , ce sarise pe ferigile inalte, le curgea pe fata .

O oroare ! Mirosul metalic al sangelui impregna aerul cu odorul lui sinistru, intorcand stomacurile pe dos, sau provocand lesinuri in randul celor ramasi . Insa pentru cat timp, acesti ultimi supravietuitori vor ramane pe taramul celor vii ?

Un urlet prelung se rasfranse din toate directiile, pe tonalitati diferite . Nu era numai UNUL !!! Erau cu mult mai multi , mai puternici, mai rapizi ... mai flamanzi !

-S-a zis cu noi ! planse o fata , ingropandu-si fata in camasa iubitului ei , care incepu sa tremure , necontrolat, temandu-se mai mult pentru propriai viata decat pentru a prietenilor sai .

Nu mai apucara decat sa vada trei sau chiar patru corpuri imense, agile , armonios construite , chiar gratioase, rasarind dintre umbrele noptii, sarind peste focul aprins, si ranjind la ei .

Nu pareau cu nimic mai diferiti de oamenii normali, insa urechile alungite, parul valvoi si plin de frunze, acel ranjet sadic , ce dezvaluia doua siruri de dinti ascutiti stralucitori, si buzele date peste cap, patate de sange , ochii ingustati cu pupilele stralucitoare ca la pisici – gustati ironia ? – toate aceste lucruri ii dadeau de gol . Probabil ca natura lor monstruoasa nu se diferentia foarte tare de toate celelalte , insa ... victimele nu aveau de unde sa stie ce erau EI .

Degetele subtiri , cu unghii tari si majite de sange se intinsera spre acel grup tremurand, curmand orice suferinta . Gurile acelea flamande prinsera de gaturile descoperite ,muscand adanc, sugand fiecare picatura de sange , lipaind ranile deschise, ca apoi sa rupa incet , mestecand cu placere pielea, muschiul , sugand din oase maduva aceea gustoasa .

Intr-o clipa , toata forfota aceea se termina . Sau aproape ! Una din fete reusi sa se ascunda , bagand la inaintare pe cel ce o proteja, si fugi cat o tinura picioarele mobilizate de acea panica dezgustatoare .

Sarea peste crengile cazute, simtind cum angoasa ii roade incet stomacul , fancandu-i intestinele sa tresalte . Inima ei batea extrem de repede , insa ei nu ii mai pasa . Voia sa supravietuiasca !

-Hmmm? Poate ca totusi ar trebui sa o lasam sa traiasca ! cineva rase , undeva in dreapta fete, facand-o pe aceasta sa tresare si sa tipe , impiedicandu-se .

Era o voce de femeie ! O voce asemanatoare cu a unei adolescence ! Dar cum de era posibil ?

Fugea si fugea, umbrele noptii napustindu-se rau prevestitoare asupra ei, in timp ce plantele ii zgariau pielea plina de vanatai si rani mai vechi . Ochii ii inotau in lacrimi, astfel ca totul ii aparea in ceata , insa fata nu se oprea de nici o culoare !

-Cred ca glumeste ... Elizza ... rase un altul , in timp ce tanara neajutorata isi dadu seama ca nu mai avea unde sa fuga . Era incoltita !

Nu avea cum sa mai fuga de ei , sa se salveze din ghearele a ceea ce parea a fi .... varcolaci .

Se opri incet , in mijlocul unui loc mai gol , si cazu in genunchi epuizata . Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji, insa nu le mai simtea.

-Gata ? Voi oameni chiar nu sunteti cu nimic mai diferiti de niste vaci ce trebuiesc duse la abator ! rase o voce de barbat, cristalina, prietenoasa, calda .

-Esmet ! Nu o mai tachina ! o fata aparu in fata victimei neajutorate , speriind-o . Nu parea cu nimic mai diferita de umbrele ce se materializau incet , formand un cerc in jurul fetei .

-Offf ... Yume ... Ce ne vom face noi cu tine ? cel numit Esmet continua , rupand tacerea .

Bruneta , cazuta la pamant ii privi infricosata pe fiecare in parte . Luna plina de deasupra o ajuta enorm, iar trasaturile lor atat de frumoase ii aparura ,iluminate, mai clar .

Erau trei baieti si doua fete . Fetele lor ingeresti constrastau atat de tare cu monstrii insetati de sange pe care si-i imaginase, inca chiar isi opri un un oftat de surprindere . Erau cu adevarat frumosi , cel putin baietii ...

Toti erau tunsi scurt , cu parul valvoi. Privirea tinerei se abatu asupra celor doua fete : una era mai in spate, ascunzandu-si chipul pe dupa perdeaua de par rosu stralucitor, insa bruneta de pe jos stia ca aceasta voia sa scape cat mai repede de aceasta povara aparuta pe neasteptate . Insa cea de-a doua fata, o blonda destul de atragatoare, insa cu nimic mai frumoasa decat roscata , ranjea sardonic, privindu-si prada pe sub genele lungi si negre .

Toti aveau pielea alba, usor stralucitoare , inalti si bine facuti . Fetele aratau ca niste fotomodele, sau cel putin tipa blonda .

-De ce .... reusi sa ingane bruneta aflata la mila atacatorilor ei .

Nu primi decat rasetele lipsite de umor din partea opusa . Roscata nu se miscase insa de la locul ei .

Un brunet, a carui par era inspicat si cu rosu, se apropie rapid de bruneta aflata pe jos . Mana lui mare ,dar gratioasa , se inclesta in masa incalcita a firelor ei de par .

-Ca sa nu o mai suparam si mai tare pe Yume, ar fi bine sa iti incheiem aceasta aventura cat mai curand . Elizza ... vrei sa faci onorurile ? Nu ai apucat sa mananci prea mult ... rase acesta, ochii lui verzi pironindu-se veseli asupra celei din fata lui .

Blonda chicoti si pasi , usoara catre Esmet, masurandu-si cu grija pasii . Insa , inainte ca ei sa poata sa faca ceva , bruneta suspendata de par fu luata cu brutalitate din mana intinsa a lui Esmet . Yume disparuse demult de la locul ei .

Elliot si Mario , un saten cu trasaturi usor efeminizate cu ochii negri ca taciunele si un brunet , mai mult albastru la par decat negru , cu niste ochi albastri , mai inchisi ca cerul innourat , facura un pas in fata , gata sa se apere de orice atacator care venise pe nesimtite .

Insa nu era nimeni !

-Yume ... Unde e prada mea ? Elizza marai scurt, scoasa din pepeni de brusca interventie a roscatei .

Doi ochi aramii , dand usor spre acel galben –miere , stralucira undeva in fata blondei .

Un parait umed rasuna in partea aceea de padure , iar aerul se umplu iarasi de mirosul cald de sange . Stropi micuti sarira catre cei patru adolescenti .

Sangele straluci in lumina alba a lunii, ultima marturie a existentei unei fete ce plecase bucuroasa intr-o excursie cu prietenii ei . Numai ca se aflasera cu totii la locul si momentul nepotrivit . Astfel cu totii isi pierdusera viata .

-Yume ! Pentru numele lui ... insa cuvintele injurioase ii murira imediat pe buze, in timp ce roscata slobozi un ultim raget infiorator, maraind la ceilalti.

Nu mai misca nici unul , cei trei baieti lasandu-si capul in pamant .

-V-am zis ca daca iesim la vanatoare nu ne jucam cu prada ! Daca veti continua asa ... nu va mai las sa mergeti nicaieri si veti trai pe baza de ... animale ! Nu ma mai infuriati ! Spre deosebire de voi ei au sentimente ! aproape ca planse roscata, insa lacrimile ii fusesera uscate demult.

’Am ajuns numai o umbra a ceea ce fusesem canva ! Un monstru cu chip uman ! Un pradator de temut , ce are la cheremul lui toata prada de care are nevoie ! ‘ sufletul ei gol mai zvacni odata .

Constiinta o mustra, insa nu putea sa se impotriveasca tuturor . Trebuia sa se mai si hraneasca in felul acesta, chiar daca ei nu ii placea .

Oftand, lasa cadavrul fetei , a carui gat atarna moale si nelalocul lui , sa cada pe pamantul jilav. Pasi gratioasa , stergandu-si mainile de hainele noi ce le purta pe ea .

-Offf... Daca o sa faci asa si peste o suta de ani, ai sa ramai singura ! marai o amenintare blonda , insa Yume nu ii acorda nici o atentie, privind mereu inainte, ochii ei fiind goi de orice emotie, iar mintea parand nefunctionala .

Era secolul optsprezece ! Legendele cu varcolaci inca existau, insa timpul se oprise pentru ei de prea multa vreme .

Totul devenea cenusa pe langa ei, dar ei indurau , si urmareau cum toate se transforma, adaptandu-se tuturor incercarilor omenesti . Ea voise ca sa traiasca printre cei ce isi donau o data pe an carnea si sangele astamparari foametei lor nesatioase .

Insa ...cu cat timpul se scurgea mai repede cu atat foamea aceasta se diminua , iar ea nu mai simtea nevoia sa manance . Dar nu era singura !

-Ar fi bine sa plecam ! sopti , mai mult dand din buze decat scotand sunete efective .

Dar ei stiau deja!

Zambi trista, si disparu in noapte .

’Sho-ro gaki !’ aceasta ii era numele in randul lor , si acesta ii va ramane .

Dreams that cut the worst , Dreams that hurt the most

Dreams that cut the worst,

Dreams that hurt the most

“Stiti cum toate lucrurile se intorc impotriva ta, cum nimeni nu indrazneste sa lupte, cum toti stau si privesc ? Stiti ca strigatul de agonie atinge ultimul sufletele unor oameni ? Dar daca cineva se decide sa isi ia destinul la intrebari ? Sa indrazneasca sa spere la o viata diferita de cea actuala ?

Atunci poate e considerat ciudat ca nu se conformeaza turmei, si alungat caci ridica vocea impotriva a ceea ce lui nu i se pare corect ! Insa se face auzit ! cineva i se alatura, si toti se pun de acord ca nu trebuie sa traiasca asa .

Si totusi : roata se invarte in continuare, si scartaie la fel de lugubru, sasaind la fiecare zdruncinatura ! Poate se va rupe, insa nimeni nu stie cand ! Nimeni nu stie cum !

Dar poate putem opri toate astea , poate ...” insa ideile ce curgeau suvoi neincetat peste el , idei ce i se pareau cat se poate de adevarate si care ,poate, mai muncisera si alte minti, se dispersara odata cu glasul puternic ce rasuna in incapere .

-Florin ! Hai mai .. Vrei neaparat sa intarzii ? cat mai ai de dormit in post ? si rase .

Poate ca ar fi fost mai usor sa il injure , sa il ocarasca si sa il alunge, insa nu se sinchisi de prezenta aceea atat de insignifianta . Ofta ! Puse deoparte ceea ce citise cu cateva clipe inainte, scrisul mic si dezordonat fugind pe pagina in linii frante, si se ridica obosit din scaun .

Nah ! Serviciul era servici ,fie ca ii placea sau nu ! Oricum nu mai dormise de zile bune, ce rost avea sa o faca acum ?

’Sa imi mai pun in repaos rapciuga asta fumeganda ce eu o numesc creier ??? neahhh ... si asa e carbonizata ! Nu i-ar mai face nici un bine sa o pun la murat !’ rase in sinea lui , bucurandu-se de clipele de intimitate ce i le oferea mintea sa zbuciumata.

Era ...trist , sau mai degraba apatic ! Constientiza vag ca rasetele se multiplicau si cresteau in intensitate, insa nu avea cum sa le opreasca, si nici de participat in discutii ce nu ii trezeau interesul din prima nu avea chef.

Pur si simplu voia sa fie singur, sa se destinda asa cum o facuse de atatea ori . dar .... vremea aceea trecuse ! De abea avea timp sa respire, dara mite sa mai si gandeasca . Cei drept, de idei crete avea parte , insa nici una nu il ajuta .

Era prea obosit ! Prea sufocat de viata !

Isi trecu mana prin parul ce crestea in smocuri tepoase pe teasta lui . Zambi strengar gandindu-se cat de bine ii era fara acea ... claie de par . degetele lui framantara pielea scalpului in incercarea de a-l face sa uite de toate problemele , sa il relaxeze . Dar ca sa vezi ... nu functiona !

Chicoti amar , si isi ridica privirea, ce statuse atintita pe linoleumul galben si rup de sub picioare, a carui modele nu ii inspirau decat mila, si privi catre fereastra zabrelita ce se afla cel mai aproape de el .

Nu realizase cand iesise din biroul destinat lui, si nici cand parcursese o distanta destul de frumusica de la usa lasata descuiata pe coridorul neprimitor si rece .

Peretii albi-albastrui sclipira usor in bataia luminii galbene si nesanatoase aflate deasupra lui. Se stramba, dezgustat de mirosul emanat de undeva de langa el. Parca intrase intr-o camera de gazare , iar toxinele ii infiltrau narile frematande .

Isi duse mana la gura, astupand si nasul , ne stiind de ce era asa de ingretosat de acel miros acrisor. Doar il mai simtise si pana atunci, ba chiar il stia de mai multi ani, insa exact atunci i se nazarise lui sa i se faca rau ! Halal pregatire mai avea, daca nu putea sa isi tina in frau stomacul . Cei drept era cam gol saracu’ insa asta nu prea conta.

Grabi pasul , ne raspunzand la strigatele vesele ale colegilor sai . Aproape ca darama usa alba de la intrare in incercarea lui de a iesi din sectie.

Trase cu putere aer in piept,lasand lumina lunii sa ii calmeze nervii, in timp ce el o privi ochii lui caprui spre verzi scanand cerul dupa stele si asa pune . Parca voia ceva de la cerul ala ! Insa anumite vise nu devin realitate ! Mai ales daca nu stim precis ce vrem de la viata!

Dar tocmai asta era problema : el stia ! Si era decis sa faca ceea ce isi propusese !

Un vant rece ii rascoli fiinta, strabatand fiecare centimetru patrat de piele cu o iuteala biciuitoare. Era iarna afara, insa el iesise in camasa albastra de lucru, purtand pe deasupra jacheta tot albastra, insa mai inchisa pe spatele careia scria mare : Politia !

Rase amar la o idee izvorata din nimic si se intoarse , cu obrajii arzand din cauza frigului inapoi in sectie.

Mirosul il intampina din nou !

-Hey ..Florin ! Parca trebuia sa pleci undeva .. Desi te sculasem ca sa mergi la o bere! rase individul , a carei fata mare si lucioasa, ce pastrase din acea rotunjime copilareasca , usor buhaita si cu ochii de un caprui ciocolatiu, ranji satisfacuta catre el.

-Da ... mersi de invitatie Marius , insa e cam greu sa mai vin si la bere ... inca mai am treaba de facut ! se smiorcai usor Florin, uitandu-se adanc in ochii aceea mirati .’Treaba ce trebuia facuta inca de acum .... ceva vreme !’ concise el indurerat, desi aceasta tristete era pe jumatate falsa.

Poate ca nu ii placea sa stea la lucru prea multa vreme, evitand fiecare incapere ce era prea aglomerata, desi ,in mod normal nu fugea de conversatii lungi si de petreceri ce nu ajungeau prea zgomotoase ; insa ... ziua de azi, defapt ..intreaga saptamana , fusese o exceptie de la regula .

Pleca din birou numai ca sa se intoarca inapoi, cu fata lui usor alungita, mai alba ca hartia si cu pometii iesind destul de mult in evidenta. Era supt la fata din cauza ca nu manca, si cearcane destul de mari ii brazdau o portiune intinsa de sub ochi, facandu-l sa arate, mai mult sau mai putin, si asta spre amuzamentul sau, cu un vampir sau moroi.

Scutura din cap si isi indrepta spatele, pasind gratios catre acea celula stramta in care mai era surghiunit inca un ofiter. In momentul de fata, camera super aglomerata de hartii era goala,spre marea lui placere.

’Liniste !’ ofta el ,insa cuvintele acelui barbat il trezira imediat, bazaitul acela infernal din cap, adica inceputul migrenei , se mari instantaneu.

O alta chestie ce trebuia facuta, desi asta era mai mult placerea lui. Nu il obligase nimeni pana atunci sa mearga undeva, sau sa faca ceva ce nu i-ar fi placut. Nu pana sa isi dea seama de propriai putere ...si nu numai.

Oftand a lehamite, se uita intrebator in jur, cautand probabil telefoanele ce le aruncase suparat pe vreun maldar de hartii sau prin vreun cos abandonat .

Insa nu gasi nimic, asa ca se apuca sa caute, daramand teanc dupa teanc, hartiile mazgalite zburand in jurul lui ca niste fluturi sau mai degraba molii tulburate din somnul lor . Stranutand de cateva ori, inhaland iar si iar praful starnit de miscarile sale prea bruste, injura sub barba, blestemand afurisitele de obiecte . Isi aduse aminte vag , ca le lasase pe o geanta, si incerca sa rememoreze ultimele sale ‘aventuri’ in acel spatiu inchis si prafuit.

Insa amintirile ii erau in ceata. Nu acordase prea mare atentie la ce facea, sau cu cine vorbise ultima data ! Nu ii pasase atat de mult, insa acum chiar avea nevoie de acele mobile.

Nu de alta, da trebuia sa isi verse nervii.

-Futu-i masa de... insa nu mai apuca sa continue .

Soneria enervanta , bipuitul acela ritmat umplu camera cu vibratiile sale. Escaladand cu grija lucrurile rasturnate, Florin aproape ca se dezechilibra cand piciorul i se prinse de marginea unui scaun. Nu cazu ! Doar era mai bun decat atat !

Injurand din nou, se intinse dupa geanta de serviciu, un fel de servieta neagra, si apuca indignat telefonul .

Raspunse ca de obicei cu acel onomatopeu binecunoscut, fara sa se mai uite la numar. Numai o singura persoana il suna la ora aceea sa ii aduca aminte, iar si iar de obligatiile pe care le avea .

Inghitind in sec, asculta serios si pana la capat, in timp ce prietenul sau cel mai bun continua sa il ocarasca, aproape urland in aparat. Nu indrazni sa il intrerupa. Nu se simtea in stare sa mai suporte inca o cearta . Ii ajungea una pe saptamana, mai ales ca acum parca era picat din luna.

Stomacul i se stranse cand vocea altcuiva vibra prin telefon , la fel de vie si de dragalasa cum o stia. Insa nu era fericit deloc sa ii auda pe amandoi in aceeasi zi, mai ales ca el nu suporta dulcegariile unei femei.

Nu scoase nici un sunet, ramand imobil ca o statuie, in timp ce Iulia trancanea din ce in ce mai entuziasmata cu privire la nu stiu ce excursie .

-Si sa stii ca vii si tu ! O sa fie superb ... vocea ei usor pitigaiata din cauza emotiilor ii rani auzul.

Oftand , Florin se intoarse pe calcaie, apucandu-si geanta cu tot ce avea nevoie si o tuli catre iesire, ignorand discret toate usile viu luminate ce se aflau in calea sa. Dupa multe ocolisuri , fata lui fu intampinata de o alta briza rece ce ii ingheta pometii si ii facu pielea sa se stranga.

Un abur usor ii iesi pe gura cand ii raspunse Iuliei cu doua sau trei cuvinte, incercand sa gaseasca un mod de a scapa de o excursie undeva aproape. Caci nu se indoia ca nu avea sa iasa din tara, insa .... se inselase ?

Se parea ca da, caci pasii i se oprira brusc, iar gura ii ramasese usor cascata ! O excursie in Hawaii ? Nu putea fi adevarat!

-Si ce naiba sa caut eu acolo ? rabufni, desi nu stia de ce . Stresul si lipsau somnului pot cauza multe, insa nu erau aceastea lucrurile ce il determinasera sa se rasteasca la biata fata.

- Fete frumoase, gagici bune de futut ... Florin ! Ce vrei mai mult ? Un harem ? Ti-l putem aduce ! rase vesel Ionut, vocea lui copilaroasa vibrand iarasi prin receptor, susurand in urechea dreapta a barbatului.

-In plus ... Implinesti douazeci si cinci de ani ! Nu te-am sarbatorit pana cum , asa ca o vom face peste ..hmmm... patru saptamani ? chitai vesela Iulia, parand mai relaxata dintr-un oare care motiv

Incruntandu-se , Florin facu cale intoarsa, decis sa mearga totusi la sala . Initial voise sa se invoiasca , pentru ca sa nu dea ochii cu toti cei care ii puteau agrava migrena. Dar nu mai era cazul .

’Pana acum karatele m-au ajutat sa ma relaxez ! De ce ar fi diferit de acum in colo ?’ incoerenta din gandurile sale ii trezi o oarecare suspiciune undeva in subconstient , insa se decise sa nu o bage in seama.

Pasind controlat si masurat , barbatul continua sa asculte vocea linistitoare a prietenului sau cel mai bun . Nu ca nu l-ar fi auzit douazeci si patru din douazeci si patru, insa ... ii facea bine sa stie ca mai avea cu cine sa vorbeasca.

Observand ca sala cea mare de sport se apropia, Florin ingana un ‘la revedere’ combinat cu o scuze destul de jalnica, si inchise telefonul , indesandu-l in geanta.

Respirand adanc de cateva ori, prinse clanta alba in palma si apasa cu putere, deschizand usa catre locul unde isi petrecea cea mai mare parte a timpului liber.

Desi se pregatise psihic pentru ce avea sa vada, tot nu isi putu opri o grimasa, care mai apoi se transforma in zambet, vazand foarte multi copii mici si extrem de energici alergand care incotro si creind o zarva de nedescris. Privind suspicios la masa unde se aflau , de obicei , cei cu centuri superioare gen maro neagra sau chiar albastra si verde, isi vazu prietenul salutandu-l cu o singura mana si razand cu gura pana la urechi.

Chimonoul alba contrasta puternic cu parul sau ce dadea spre negru, insa ii lumina fata dolofana si il facea sa para chiar mai tanar decat era .

Zambind , pe jumatate insa, Florin se grabi sa isi ia rucsacul plin cu echipamente si sa se schimbe pentru a incepe o alta sedinta de ‘tortura ‘ pentru cei mici .

Insa ... ceva ii tot inota prin creier pe tot parcursul lectiilor de kumite : o vacanta pe o insula insorita, unde se putea distra asa cum ii poftea inima.

Zambi , muscandu-si usor buza si nu mai acorda nici o atentie lucrurilor ce veneau din exterior ,rascolindu-i inima.