Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 8

Pamantul se invartea in jurul ei, desi ea incerca cu disperare crescanda sa ridice scut dupa scut in jurul casei, inconjurand si o parte din padure. Se temea de cei ce puteau sa apara, fiori reci de spaima trecandu-i pe sira spinarii in timp ce ea gafaia, cu sangele prelingandu-se lenes dintre buzele ei, pe barbie, ce apoi picura pe podeaua lucioasa. Isi simtea inima batand atat de repede incat credea ca i se va sparge in cutia toracica mult prea stramta in momentul de fata.
’Sper sa nu fie prea tarziu! Sper sa nu fie vreo bresa in apararea mea, sper....’ insa nu isi mai continua gandul, un icnet reverberand gatuit din pieptul ei in timp ce corpul ii zvacni in fata, parul ridicandu-i-se in sus ca si cum o pala continua de aer ii trecea prin el.
Ochii i se marira, in timp ce mainile ei cautara un sprijin, iar sangele tasni de aceasta data afara din gatlejul ei, degetele ei, ce isi pierdeau reflexele, degetele ei atat de rapide odata, tresareau prinzand doar aerul.
-Ai ascuns aceasta prada .... O vom lua inapoi.... cineva gafai in urechea ei in timp ce corpul ei zvacni dintr-o parte in alta, asa cum o papusa zvacneste in mainile unei fetite furioase ce vrea sa o arunce de un perete.
Mana insangerata a harpiei din spatele ei se stranse de cateva ori intre sanii ei, ca mai apoi sa fie trasa cu brutalitate inapoi, in timp ce rana mortala din pieptul roscatei, acum o gaura neagra insangerata, continua sa scuipe sange. Ochii ei atat de minunati si plini de viata devenira sticlosi, in timp ce corpul ce se racea treptat cazu cu un pleoscait intr-un curcubeu de culori insangerate pe podea.
Harpia, un barbat cu pielea zbarcita, un batranel cu o barba alba a carui ochi ingustati sub forma unor fante, adanc ascunsi in craniul usor deformat de timp si lupte, ranji satisfacut cand o balta de sange proaspat se intinse in jurul tinerei care continua sa tresara spasmodic din ce in ce mai rar. Harpia avea pielea sub forma unor solzi, semanand cu niste zale, in timp ce degetele lungi straluceau verzulii si mortale, exact ca niste pumnale. Era inalt dupa toate aparentele, insa, probabil din cauza varstei se cocosase, asa ca acum nu stiai exact ce inaltime avea. Parul rar tuns scurt statea tepos si albastru in lumina ce intra pe fereastra principala in camera.
-Shiro... numele lui ii galgai dintre buzele intredeschise, in timp ce viata o parasea. Veninul harpiilor ii era mortal, insa nu voia sa il dea fara o lupta.Nu avea sa il cedeze unor creaturi atat de grotesti! E drept ca aceste creaturi nu luptau niciodata fata in fata, ci umblau numai cu siretlicuri. Acum regreta ca ii acordase atat de multa atentie lui Vladimir si nu se asigurase impotriva tuturor dusmanilor care ar fi putut aparea.
-Degeaba draguta! Baiatul e a nostru acum! rase batranul, in vocea lui otelita simtindu-se atat de clar victoria si adrenalina care probabil ii curgea acum prin vene.
Doar distrusese atat de usor o fiinta atat de puternica! Trebuia sa ii multumeasca acelei lipitori marsave ca se lasase distrus de ea, pentru ca mai apoi el sa culeaga toti laurii victoriei. Nu se mai simtise atat de viu de mai bine de doua mii de ani.
Se intoarse pe calcaie si urca la etaj unde fiicele lui dadeau tarcoale ultimului scut pe care Yume reusise sa il creeze inainte sa fie strapunsa de pumnalul mortal a batranului, pumnalul care fusese cu cateva clipe inainte degetele lui. Nu ii mai acorda nici o atentie fetei care murea singura in living, ci se concentra pe spargerea acestui scut. Nu stia ce sa faca mai precis, dar probabil ca daca va tortura corpul muribund al creatorului va afla ceva.
Cand aceasta ultima idee ii trecu prin minte, impartind-o imadiat cu cele cinci fiice ale sale, acelasi ranjet sadic lungindu-li-se pe buzele palide ca niste solzi, se simti si mai puternic decat fusese pana acum. Acest baiat, protejat atat de vartos de aceasta fiinta infinit mai puternica decat ei, avea o putere nebanuita in trupul lui atat de firav. El putea schimba balanta in urmatoarea lupta care va veni. Varcolacii impotriva vampirilor si a harpiilor. Trei natii, trei puteri, toate luptand una impotriva celeilalte.
Acum , tot ce trebuia sa faca era sa il transforme, si sa il faca sa lupte impotriva celor care il protejasera atata vreme. Acest ultim lucru era cel mai usor de realizat!
’Vom castiga batalia imediat!’ isi zise, buzele sale lungindu-se si mai mult.
-Haideti la parter! Trebuie sa gasim codul care va sparge aceasta bariera, altfel am ajuns atat de departe de pomana! tuna el, incordandu-si aripile transparente care ii aparusera la spate.
Grabindu-se sa ajunga in living, falfaind din aripile lor verzulii, stupoarea ii opri in loc. O balta destul de mare de sange se intindea pe parchet, murdarind o carpeta altcandva curata si alba, insa nu era nici urma de vreun les, sau vreun muribund. Nici macar nu existau pasi care sa le arate drumul unde creatura aceea nevolnica se ascunsese! Unde ar fi putut sa dispara, mai ales cu o asemenea rana. Trebuia sa fi murit pana acum! Insa unde ii era cadavrul?
-Unde e.... una din femele sasai ingrozita. Simtea pericolul ce ii pandea pe toti, insa nu isi dadea seama unde ar fi putut fi prada lor. Nu intelegea!
Cercetase mintea parintelui sau si vazuse clar cum mana acestuia ii strapungea pieptul roscatei. Vazuse sangele care tasnise din rana! Chiar auzise bataile firave ale inimii aceleia descoperite. Apoi o vazuse zvacnind pe jos, in timp ce sangele continua sa ii curga din rana proaspat facuta! Insa unde era?
Gemand, speriata si voind pe drept sa abandoneze aceasta misiune sinucigasa, cea mai tanara si singura cu puteri extrasenzoriale dintre harpii se dadu cu un pas inapoi, tremurand toata. Nu voia sa fie executata aici! Nici nu voise sa vina, insa vointa si porunca primita de la tatal ei, plus rugamintea conducatorului lor, o fortasera sa vina. Trebuia sa aiba grija ca aceasta misiune sa fie un succes! Dar ea nu voia sa moara!
-Fata inteleapta! auzi in propriul creier, o voce care nu ii apartinea deloc.
Tremurand, oprindu-se in loc, cu gura deschisa vrand sa tipe disperata, insa neputand, simtii cum ceva o ridica de la pamant si se incolaceste in jurul ei. Transformandu-si ochii de la migdalati, umani, la ochii de pisica, niste semne ciudate ca niste spirale lungindu-i cozile ochilor. Vazu niste vite purpurii strecurandu-se pe podea, nedetectate de familia ei, si, in secunda urmatoare, sfaraind in aer, se incolacira in jurul lor.
-Ai facut bine ca ai vrut sa fugi! Insa pacat ca nu ati facut-o mai devreme!
Vocea harsaita vibra prin camera, o voce fara corp rezonand din toate obiectele in timp ce vitele mov stralucitoare se strangeau in jurul celor sase creaturi care se zbateau zadarnic in aer, tipand disperate. Intr-o secunda, obosita de tot acest joc, tinandu-si pieptul din care inca curgea sange, inima batandu-i din ce in ce mai incet, Yume stranse ambii pumni iar prizonierii ei incetara sa se mai zbata! Murisera chiar inainte de a realiza ceva, de a raporta macar!
-Idioti! Chiar au.... crezut ca ... imi pot face... rau! baigui fara vlaga fata, cazand intr-un genunchi, incercand sa respire.
Plamanii ii haraiau, umplandu-se cu sange, in timp ce ea incerca sa se tarasca la canapea. Scuturile ei vor continua sa il apere chiar si dupa moartea ei, insa nu stia pentru cat timp. Momentan el era lesinat! Probabil ca prietenii ei vor fi demult acasa, curatand mizeria pe care ea o lasase in urma, cand el se va trezi!
Vor inventa ei o minciuna in asa fel incat Shiro sa nu banuiasca nimic! Insa nimic nu era garantat! Daca atacurile vor continua pentru a fura puterea neinteleasa ce zacea in tanarul ei prieten, atunci, acele creaturi chiar o vor obtine!
-As vrea ca Fakir sa fie aici! As vrea ca el sa vada unde duce ... acest razboi stupid! isi spuse pentru sine, inchizand ochii, in timp ce un ranjet sarcastic i se plimba pe buze.
Nu va mai apuca sa ii spuna conducatorului lor atat de intelep unde vor duce toate astea! Nu mai avea timp. Isi deschise cu greu pleoapele si in multitudinea de culori, in vartezul de sunete care se estompau crezu ca vede figura atat de stoica a lui Light. Insa credea cu fermitate ca se insela.
Ei nu aveau cum sa fie acasa! Nu ii anuntase, si nu credea ca cineva o facuse! Ea nu avea prieteni in lumea aceea mare! Toti o voiau moarta! Si aceasta dorinta unanima se va indeplini!

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 7

” Dragostea este dusmanul. Dintotdeauna si cateodata voit, poetii ii dau alt sens. Dragostea este batranul macelar. Dragostea nu este oarba. Dragostea e un canibal cu o perspicacitate extrem de acuta. Dragostea e ca o insecta; intotdeauna infometata.” – ‘Christine ‘ – Stephen King

”... nu credeam in astfel de lucruri cum ar fi blestemele si emotiile care persista si devin rancede, laptele stricat al viselor. Nu as fi putut sa concep ca exista o putere a trecutului care intinde oribile brate descarnate spre cei vii “ – ‘Christine ‘ – Stephen King



Asculta abatuta radioul, concentrandu-se pe vocile usor pitigaiate ale comentatorilor, ca mai apoi sa schimbe frecventa. Toata ziua se plimbase dintr-o camera in alta. Shiro inca dormea, de abia mancase ceva, bause foarte putin desi avea febra, iar ea era ingrijorata peste masura. Dezgustata si de ultimul post de radio gasit, Yume il inchise, rezistand impulsului de a sparge micutul aparat. Aveau suficienti bani ca sa ia altul mai performant, insa ei venisera in acest oras cu scuza patetica de a fi niste studenti prapaditi veniti de peste ocean pentru a invata mai bine aici. Se zvonea prin Ardos ca primisera casa aceasta ca un fel de cadou prin nu stiu ce bursa, fiind atat de multi si toate cele. Insa nu era chiar asa!
Cumparasera casa aceasta cu mai bine de o suta de ani inainte, si o renovasera pe parcurs, transformand-o in ce era astazi. Tot timpu facusera asa. Insa, de multe ori se intreba de unde aveau banii necesari, si imediat ii venea raspunsul : toti munceau. Ea, spre exemplu era hacker si broker, o combinatie destul de periculoasa. Esmet era un soi de inginer, tehnician, Mario se ocupa de decoruri si era un arhitect renumit, desi nu se prezentase niciodata la nici o intrunire, si nici nu isi lasase poza pe undeva. Pur si simplu prinsese valul potrivit la un moment dat si il urmase. Elliot era diagnostician si creator de moda. Nu foarte priceput, mai mult avangardist, insa se pareau ca fetele din toata lumea ii cumparau creatiile, laudandu-se cu ele. Elizza? Ei bine, blondina era super buna ca mecanic. Insa prefera sa nu faca nimic, poate doar sa stea si sa isi ingrijeasca manichiura deja perfecta.
Yume mai avea si o firma la care era director adjunct, desi, daca stam sa ne uitam la rata de productivitate impusa in ultimii ani, ea era mai mult director, decat un adjunct. De aici isi putea furniza dosarele cu privire la transferuri si bursa, caci firma respectiva se ocupa cu recrutarea, in timpul liber, a tinerelor talente. Asa isi crease alibiul perfect pentru acest oras, fara sa fie suspectata macar o secunda. Si cine, in toate facultatile mintale, ar fi suspectat o premianta care aducea un prestigiu intregii regiuni numai pentru ca se prezenta la ore ?
Muncita de ganduri razlete, inca nestiind ce sa faca in privinta pericolului care ii ameninta ca o furtuna manioasa, Yume fugi cu o viteza incredibila din camera ei unde aranja in cateva secunde rafturile intregi cu cd-uri si dvd-uri si cele cu manuale si carti de toate soiurile, ca mai apoi sa se intoarca inspre pat si sa il refaca, apoi sa fuga in bucatarie si sa isi munceasca nervii acolo, aranjand, mutand si bolborosind numai pentru ea. Era nelinistita si stresata, si nu era nimeni in casa care sa o potoleasca.
Toti plecasera catre orasele din vecinatate ca sa ia diferite lucruri necesare activitatilor lor. Nimeni nu se uita la niste pusti pe motociclete, chit ca ele erau cele mai rapide din intreaga lume, valorand miliarde de dolari. Asa ca fugira pe acei monstri pe doua roti inca de la patru dimineata.
Acum se facuse douasprazece, iar tanara roscata astepta un semn, uitandu-se la stirile care rulau la acea ora, sperand ca nici o crima nu avusese loc, insa stia ca ceva avea sa apara intr-un sfarsit. Cand nici macar comentatorul sportiv sau cel de la vreme nu anunta nimic interesant, cum ar fi o accidentare spectaculoasa si iesita din comun a vreunui fotbalist celebru care se intampla sa fie prin Arizona, Phoenix, sau vreo furtuna tip uragan undeva in desert cauzata de aparitia vreunui animal strain, Yume ofta, inca tremurand, inchizand ochii.
Urechile ei prinsera imediat fosnetul patului de la etaj, si, grabindu-se, folosindu-se de viteza inceata a unui om, urca la etaj, intrand in prima camera pe dreapta.
-Hei ... vocea usor somnoroasa a brunetului de pe pat o facu sa zambeasca.
Macar el era bine, si se parea ca se insanatosise.
Ii zambi, ducandu-se mai aproape de pat si ii lua temperatura. Baiatul era intreg. Si pana si stomacul i se potolise. Ofta fericita si ii lua mana lui dreapta intra ei. Voia sa ii zica ceva, insa privirea brusc fixa a tanarului o facu sa isi piarda cuvintele. Se privira in tacere vreme indelungata, pana ce Shiro gasi de cuviinta sa intrebe :
-Nu m-a sunat nimeni nu?
Scuturand din cap a negatie, Yume se ridica si se indrepta spre usa in acea maniera fascinanta, cea care il facea mereu pe brunet sa icneasca a placere.
-Iti voi aduce ceva de baut si de mancare ! ii zambi roscata, imblanzindu-si atitudinea socata si oarecum ostila.
Cobora scarile dintr-o saritura, fara sa se uite inapoi, si merse degajat catre bucatarie.
”- Acum, stirile de ultima ora! In aceasta dupa-amiaza un grup de tineri au fost dati disparuti in apropierea iesirii din padurea de langa orasul Forks. Masina acestora a fost gasita rupta in bucati la numai un kilometru de intrarea in oras. Banchetele din spate erau pline de sange, iar geamurile erau sparte. Cetatenii orasului Forks sunt atentionati cu privire la aparitia unor animale ciudate si feroce ce se ascund in padure. Acum, reporterul nostru de la fata locului.... “ insa ea nu mai auzi nimic.
Tremura toata, ochii ei privind in gol undeva in fata, in timp ce analiza pe toate fetele situatia actuala. Creaturi ciudate! Morti suspecte! Si acea masina gasita bucati. Cum de se apropiasera atat de mult de ea, iar ea sa nu simta?

Yume POV:

Ce se intampla? De ce tocmai acum ? Asteptasera pana acum ca baiatul sa se insanatoseasca, sau de ce tocmai acum? De ce eu ?
Am intins mana ca sa deschid usa de la bucatarie, insa nu mai vedeam in fata nimic altceva decat o ceata rosie, iar in urechi imi vajaiau urletele de deznadejde ale fostelor mele victime. Nu era normal ca ei sa vina acum! Puteau sa mai astepte.
M-am intors pe varfuri imediat si am sarit catre scara, ca in secunda urmatoare, intr-o invalmaseala de culori si sunete sa ma reped la creatura misterioasa care il ridicase pe Shiro din pat. Il tinea de gat, iar gura spurcata si alba ca marmura se apropiase de pielea fina si fragila a baiatului, clempaind lacoma dupa sangele ce curgea sub ea. Imi era sila de situatia actuala. M-am incordat si mi-am izbit umarul drept in abdomenul descoperit al vampirului, osul paraindu-mi cand intra in ceva tare ca piatra, care scartai lugubru.
Un marait jos imi parasi buzele, si l-am prins pe Shiro, fara sa gandesc, fara sa ma uit la el, desi stiam ca era ingrojit, si ca nu mai stia ce sa inteleaga.
Vampirul cel hidos, desi era chiar opusul daca stateai sa te uiti la el, caci era un barbat, zambi dulceag catre mine, si facu un pas inapoi, in timp ce eu ma chinuiam sa il protejez pe Shiro. Ma temeam pentru viata lui, mai ales ca eram singura intr-o camera micuta cu vreo trei creaturi albe si indestructibile incercuindu-ma. Poate ca aveam agilitatea unui sugator de sange combinata cu rezistenta unui varcolac, deci, eram cu mult mai puternica decat ei, eu tot ma temeam pentru baiatul care tremura in bratele mele. Ma temeam caci puterea asceasta nemasurabila i-ar putea face rau.
Il tineam de umeri, sprijinit de pieptul meu, in timp ce eu ma arcuiam peste el, maraind si sasaind la acele stane de piatra din fata mea.
-Chiar ai de gand sa il protejezi? cel pe care il lovisem mai devreme ma intreba, glasul lui fin ca matasea creindu-mi fiori reci pe sira spinarii, lasandu-i sa se rostogoleasca si sa imi inghete inima .
-Nu stia nimic de noi! Sau de voi... Sau de lumea asta spurcata! am harait, tremurand toata, luptandu-ma cu lacrimile, in timp ce brunetul isi plimba privirea dintr-o parte in alta, incercand sa inteleaga ce se intampla.
Dar vampirul rase.

Everyone’s POV:

Glasul ca un clopotel purtat de vant rase, in timp ce Yume facu un pas inapoi, tragandu-l si pe baiatul socat impreuna cu ea. Ii era frica, era evident acest lucru, dar ce se intampla de fapt?
De ce spusese Yume ca el nu stia de lumea lor? Nu traiau cu totii pe acelasi Pamant? Dar stai... ei nu pareau normali.
’Yume? Ce esti tu?’ se gasi ca se intreaba in tacerea propriei minti tanarul Shiro.
Cand vampirul se mai calma, ochii rosii fixandu-se lacomi pe fiinta vie si ispititoare din bratele protective ale fetei, tensiunea din camera crescu.
-Lionheart.. Da-ne baiatul! Iti promit ca nu va simti nimic... i se adresa cu calm acea creatura mistica fetei.
Shiro insa nu putu sa isi dezlipeasca privirea de la cele patru fiinte mistice din camera. Erau atat de frumosi, dar si atat de inspaimantatori incat nu puteai sa te apropii prea mult. Aveau pielea de un alb imaculat, si parea mai rezistenta ca otelul caci stralucea metalic in lumina stravezie din camera. Erau patru barbati, toti diferiti dar asemanatori. Ochii rosii si caninii care ieseau de sub buze, dezgoliti, luceau amenintator la toti. Insa cel care vorbise era cel mai inalt si cel mai batran, daca era sa te iei dupa trasaturi. Chit ca legendele spuneau ca ei nu imbatraneau, se putea vedea clar cine era mai mare. Inghitind in sec, Shiro le analiza trasaturile pe dupa umerii tremuratori a roscatei. Cel din fata lor era brunet, inalt cu pieptul musculos iesit usor in fata ca si cum ar fi fost umflat, insa pelerina care ii acoperea tot corpul de la gat in jos, nu prea lasa nimic la voia imaginatiei. Era foarte mare, si dupa toate aparentele, foarte puternic. Barbia lui era rotunjita in fata, avea un nas drept, buze carnoase si roz, ochi cu gene lungi, iar pupilele de un rosu intens erau marite, ochii miscandu-i-se cu repeziciune in cap, parca analizand toate obiectele din camera si facand un plan de bataie. Aducea un pic cu un neamt, insa imprumuta ceva din severitatea si ferocitatea rusilor. Parul tuns scurt si carliontat i se zbarlise pe cap cand Yume facu un alt pas inapoi. Ceilalti erau destul de tineri, pana in douazeci de ani. Cel din fata lui avea pe putin douazeci si sapte, insa nu aveai cum sa spui precis. Doi dintre cei din spate erau negri, desi paloarea aceea cadaverica a conducatorului lor le spalacise propria lor culoare. Pareau sa fie gemeni, inalti si musculosi, aducand cu niste fotomodele masculine. Ultimul era un blond cu trasaturi efeminate. Parea cel mai tanar, optsprezece ani poate, si poate nou in astfel de situatii, deci, tremura a nerabdare. Sau era furie?
-Da-ne baiatul Lionheart si vei supravietui ! marai neindurator brunetul cel chipes, in timp ce randurile se stransera in jurul lor.
-NU IL VETI TRASFORMA INTR-O LIPITOARE MIZERABILA CA SI VOI ! urla din toti rarunchii fata, sarind catre fereastra, uimindu-i pe cei patru asasini.
Insa, exact cand picioarele ei atinsera pamantul ei deja se aflau langa ea, pregatiti sa o atace.
-Ma vei ierta? vocea ei joasa il facu sa tresara.
De ce ii soptea astfel de lucruri? Acum isi gasise timp de sentimentalisme ? Normal ca o va ierta, doar tinea la ea nu? Asta daca va mai apuca sa traiasca inca vreo doua secunde ca sa ii spuna.
-Da... sopti pana la urma Shiro, vocea lui gatuita de frica care nu ii dadea pace.
Acoperindu-i urechile, una punand-o pe pieptul ei, cealalta astupand-o cu propria ei mana, Yume se ridica in picioare impreuna cu tanarul a carui viata valora foarte mult pentru ea acum si, stralucind toata, un val mov acoperindu-i pe amandoi, dadu drumul unui tipat incarcat de energie care ii zbura pe cei trei vampiri mai tineri la mare distanta. Mainile si picioarele lor fura smulse cu o deosebita cruzime si aruncate in toate partile departe de trunchiurile lor miscatoare.Urlau in agonie, insa pentru urechile tanarului om ele erau niste soapte purtate de vant. Nu era nici urma de sange, poate doar o substanta verzuie care se prelingea de pe scoata unui copac in apropierea caruia unul din cei tineri fusese rupt in bucati cu un sunet asurzitor, ca de sticla harsaita cu cheia. Cel care ramase in fata ei, gata de atac, incordat peste masura, lasand scutul mintal pe care il pusese in jurul sa cada, si prinzandu-si mana dreapta smulsa de puterea roscatei din fata lui, se lasa in jos, aplecandu-se ca o felina supra dimensionata, urmarind-o intens cu ochii lui rosii lucitori.
-Nu te-ai schimbat Vladimir ! Yume rase, ascunzandu-l pe Shiro in spatele ei in timp ce lua aceeasi pozitie ghemuita ca si adversarul ei.
-Tu esti la fel de mortal de frumoasa ca si ultima data! o complimeta vampirul ranjind sardonic, un hohot adanc de placere huruindu-i in piept.
Nu dura mai mult de o secunda ca amandoi sa sara unul la celalalt, muscandu-se si zgariindu-se. Insa, cand picioare fetei atinsera solul din nou, Vladimir se afla legat fedeles cu ceea ce pareau a fi niste cordoane mov inchis, in timp ce fata gafaia de efort, strangandu-le in jurul lui.
-Spune-le superiorilor tai ca nu vreau sa il transform. Lasati-l sa traiasca! Ii voi sterge memoria! marai scurt fata, mai multe obiecte luminoase mov ridicandu-se in aer, in timp ce ea se invarti pe loc si le trimise zburand, departe in padure. Vladimir urla infuriat si neputincios in timp ce disparu departe de locul unde se afla prada sa, iar memoria lui de pana atunci, dar nu toata, fu controlata iar anumite lucruri fura sterse definitiv.
Gafaind, inghitind inapoi sangele pe care ar fi trebuit sa il scuipe, Yume se balabani pe picioare, nesigura, in timp ce se indrepta catre baiatul care se uita uimit la ea.
-Deci asta esti ? Nu esti om ? Vei.... insa nu mai apuca sa continuie caci lesina in secunda urmatoare, o ceata neagra punand stapanire pe el.
Uita de toate cele intamplate in acea ora de cosmar.
Insa ce se intampla cu biata Yume, secata de orice putere, tremurand toata cu rani adanci sangerande brazdandu-i corpul? Ce va face ea daca prietenii ei nu se vor intoarce? Ce va face cu acest baiat? Trebuia sa il ascunda! Il va ascunde si totul se va intoarce la normalitatea aceea ciudata de dinainte. Trebuia sa se intample asa, ori ea isi va pierde viata ! Si nimic nu o va mai salva de data asta !

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 6

”-M-ai intrebat ce cred si o sa-ti spun: Cred ca e relativ usor ca oamenii sa accepte existenta unor fenomene ca telepatia sau precognitia sau teleplasmul , pentru ca dorinta lor de a crede in asa ceva nu-i costa nimic. Nu le da insomnie . Cu mult mai nelinistitoare e idea ca raul pe care il fac oamenii traieste si dupa ce ei au murit ! “
Salem’s Lot – Stephen King

”Niciun organism viu nu poate exista vreme indelungata , patrandu-si in acelasi timp facultatile mintale , in conditii de realitate absoluta ; exista teorii conform carora chiar si ciocarliile si greierii viseaza .”

“Stafiile din Casa de pe Dealuri”- Shirley Jackson


Nicio fiinta vie nu isi poate uita trecutul; sa isi aseze mantia uitarii asupra unor evenimente si sa cada in nesimtire. Le poate camufla in diferite sentimente, trecutul insa ramane parte vie, ce pulseaza constant , a organismului nostru.
Nu avea cum sa uite, insa asa prefera. Incercase de mii si mii de ori sa nu isi aminteasca, sa isi continue viata ca si cum nimic din ceea ce facuse pentru a supravietui nu se intamplase. Ii era rusine de sine insusi, de ceea ce devenise, de ceea ce va face, caci durerea, singuratatea si moartea totdeauna recidivau, chemate inapoi de cine stie ce forta nedorita.
Stia, cumva, ca oamenii care se apropiasera de ea vor muri. Dar nu voia sa spuna, nu voia sa isi aminteasca sirul inspaimantator de lung al deceselor survenite din cauza unor lucruri.. nu tocmai normale. O ustura si asa sufletul, inchis in colivia lui intunecata, inecandu-se in propriai nefericire.
Se intoarse pe pat, incapabila sa inchida din nou ochii, temandu-se ca umbrele aveau sa o vaneze, ca totul se va sfarsi inainte ca ea sa poata face ceva. Mirosul dulceag al pielii lui ii invada narile, mangaindu-i singuratatea si inima ranita, insa nu voia sa il caute, sa il strige. Gustul sangelui de abia baut ii intepa usor limba sensibila , in timp ce lacrimile continuau sa cada, udand cearsaful alb. Ii era usor greata, insa nu isi putea aduce aminte ce facuse, desi cioburile si baltile de sange din jurul ei ii puteau confirma cateva banuieli morbide. Nu avea cum sa indrepte greseala facuta.
Auzi , vag, tipete la parter, insa nu dori sa stie ce se intampla, nu voia sa ia parte la certurile lor, caci stia ca despre ea vorbeau.
Voia sa plece de acolo insa ei vor stii. Nu isi putea permite sa mai greseasca inca o data.
’Viata ar fi fost cu mult mai simpla fara mine ! ofta in sinea ei, intorcandu-se cu fata spre perete, muscandu-si buzele in speranta ca lacrimile vor inceta sa ii mai pateze obrajii.’Nu e suficient ca sunt varcolac si ca nu pot schimba acest lucru printr-o moarte usoara, dar mai trebuie sa fiu si vampir ! Trebuie neaparat sa imi atac prietenii ori de cate ori ma trezesc dintr-un cosmar, sa sar sa ii sfasii fara mila deoarece cred ca ma vaneaza ? Nu pot oare sa am si eu ceva uman in mine ? Gresesc... nu am fost niciodata umana ca sa fiu acum ! ‘ sughita Yume, tremurand , incapabila sa scape de toate gandurile negre care o copleseau cu numarul lor. Isi simtea trupul greu si voia sa doarma, insa cosmarul care cauzase atatea probleme dorea sa isi continue drumul.
Nu putea sa uite de el. Nu putea !
O durea atat de tare !
Inchise ochii, prinzandu-si genunchii cu bratele si tragandu-i la piept. Scancetele devenira mai pronuntate caci obosise sa le mai ascunda, in timp ce la parter cearta continua mai aprinsa ca niciodata . Elizza isi sustinea cu infocare ideile, in timp ce barbatii o ascultau, din cand in cand Esmet dezaproband-o, argumentele devenind si mai usturatoare cu fiecare minut. Ar fi vrut ca cineva sa vina si sa o tina in brate, sa ii aline suferinta.
Gandurile ei plecara catre baiatul care cazuse in mrejele vrajilor ei. Baiatul care acum o iubea, si era gata sa renunte la tot, la umanitatea lui pentru ea. Nu dorea ca el sa devina unul ca ei, sau sa se transforme in dusmanul lor. Nu! Nu voia sa lase sa i se intampla asta !
Dar nu stia cum avea sa opreasca acel mecanism ce se pornise deja, mecanism ce ii va aduce nemurirea intr-un fel sau in altu.
Sughita din nou, strangand din dinti! Gustul fierii ii acapara simturile, ametind-o. Ii era rau! Chiar foarte rau, iar lipsa cuiva ,oricui,de langa ea o rodea pe dinauntru. Nu era usor sa traiesti singura, sa ai o multime de persoane impotriva ta !
Mirosul lui ii gadila din nou nasul , in timp ce patul se lasa usor . Cineva se urcase langa ea.
Brate puternice si calde ii inconjurara mijlocul incovrigat, tragand cu blandete de ea, in speranta ca ea se va intoarce sa infrunte ceea ce dorea cu disperare. Insa nu se intampla nimic.
-Nu te-ai schimbat, insa sufletul tau e atat de distrus incat nu cred sa mai am vreo sansa.vocea lui o facu sa tresara.
Stiuse ca era acolo insa nu voise sa ii vada chipul frumos in intuneric. Nu voia sa ii sara in brate cand tocmai el o alungase cu raceala. Nu voia asta ! Trebuia sa ramana tare, sa dea dovada de duritatea, insa tanjea dupa el. Nu uitase dragostea care i-o purtase, nu uitase nimic din trecutul ei. Stia de asemenea ca el nu era singurul care o voia. Nu mai stia in cine sa se increada. Cine nu i-ar fi frant inima ?
Scanci, dand drumul picioarelor ei lungi, si se intoarse pe o parte, ingropandu-si fata la pieptul lui.
Unghiile ei se infundara usor in carnea moale a lui Light , raulete de sange fierbinte si inbietor scurgandu-i-se pe antebrate, insa el nu ii spuse nimic, ci o stranse si mai tare in brate, lipind-o de el. Cand mainile ei ii inconjurara gatul, iar fata ei se ridica, lumina plapanda a lunii cazand pe trasaturile ei, Light gemu disperat. Plansese ! poate din cauza lui, poate din cauza catelusului acela insipid de la parter, poate din cauza omului la care, mai nou, tinea. Poate din cauza ....
Capul ei se apropie de al lui, si buzele ei, reci si umede, dar atat de imbietoare, le atinsera pe ale lui, iar el se apleca si mai mult, ridicandu-si genunchii astfel ca ea trebui sa ii inconjoare bazinul cu picioarele.
Impingandu-se in coate, o aseza pe ea pe pat, el fiind deasupra ei. O privea in timp ce lacrimile isi continuau drumul in jos pe obrajii, pictand-o cu darele lor stralucitoare. Ea sughita din nou, tragandu-l mai aproape de ea, buzele lor atingandu-se intr-un final.
Se parea ca nu putea sa reziste atractiei lui. Nu putea sa stea departe de el. Nu putea sa ... Nu putea sa....
’As vrea sa stiu ca si el tine la mine, insa nu ... Nu tine ! O simt ! Tot ce vrea e ... ‘ gandurile ei se amestecara, in timp ce mirosul lui, dulceata gurii lui, o ameteau.
Insa nu se intampla nimic mai mult. Doar cateva sarutari.
Light se ridica, trantindu-se apatic in capatul opus, lasand-o gafaind usor, din lipsa de aer, pe perne. Se uita la ea, surazand usor, complice .
Yume isi trase picioarele la piept din nou, lasandu-si parul rosu sa ii acopere fata, tremurand din cauza lacrimilor retinute. Trupul lui cald se apropie de al ei din nou, insa de data asta ea il impinse usor, negand orice fel de contact, uimita de propriai reactie.
Insa Light nu se dadu batut ! Cu cat ea deveni mai serioasa in a-l respinge, cu atat el se straduia si mai tare sa o ia in brate, sa o stranga la piept, sa o aline. Ii simtea durerea, si nu stia ce sa faca.
Nu mai iubise pe nimeni inainte ! Nu stia cum sa se comporte. Ii era frica de reactia pe care ar fi putut sa o starneasca! Nu stia, efectiv, ce sa ii mai faca.
-Te rog! Daca nu ... insa nu mai apuca sa continue.
Mana lui i se inclestase in suvitele usor umede din cauza lacrimilor si a transpiratiei, tragand-o inspre el. O stranse in brate, fata ei privind peste umarul lui.
In schimb fruntea lui era lipita de pielea de la baza gatului ei, iar el o legana usor. Voia sa fie alaturi de ea, insa nu avea habar cum sa faca asta !
Ceva ii spunea ca ea nu va supravietui, insa nu stia asta exact. Se va bate pentru ea. Nu traise atatia ani degeaba nu ?


~*~

Soneria suna infundat in aerul greu din camera. Shiro nu se simtea deloc bine, ba mai mult : ii era greata, stomacul lui facand salturi nebunesti, viscerele lui strangandu-se spasmodic. Tremura usor, febra care ii prinsese trupul in menghina ei creindu-i o migrena asa cum nu mai avusese demult.
Clasa se invartea cu el, si isi simtea gura plina de scame. Nu ii era deloc bine! Dar nici la doctor nu avea sa se duca. In primul rand Chalyse s-ar fi agitat de pomana incercand sa il ajute, si apoi .. profesorii l-ar fi privit ciudat. Cate minuni poate sa ofere un orasel mic unui om bolnav.
Ofta, respiratia harsaindu-i in gat. De abia putea sa traga aer in piept. Isi simtea trupul greu si creierul nu voia sa il asculte deloc.
-Shiro ? vocea melodioasa a roscatei , medicamentul lui personal - singura roscata din intreg liceul - ii striga numele in timp ce el de abia reusi sa se ridice.
-Sunt bi... insa nu mai apuca sa continue , sau sa ofere zambetul lui de asigurare tinerei, caci intunericul ii lua vederea, si o stare de usurare totala puse stapanire pe el.
Nu auzi strigatele isterice ale brunetei, in schimb simtii ca e ridicat, si mai simti si mana usor rece a singurei fiinte care parea sa il inteleaga. Il intelegea ! la un nivel pe care el, personal, nu il putea explica.
Dupa aproximativ trei ore, ore care i se parura lui zile in sir, zile fara numar, se trezi in cabinetul sterilizat si mirosind a pastile a scolii. Privi speriat in jur, ridicandu-se prea repede in fund. Compresa rece ii cazu de pe frunte in poala, si ameteala il cuprinse din nou.
Auzi vag usa deschizandu-se si vocea groasa a unui baiat il sperie partial. Ridicandu-si privirea vazu chipul usor enervat al lui Esmet, holbandu-se intrebator in directia lui. Shiro nu intelese intrebarea care plutise prin mintea lui incetosata pentru cateva minute. Aproape ca lesina din nou, capul greu inclinandu-se periculos inspre perne cand cineva il prinse sa nu cada de pe bancheta albastra a cabinetului.
-Nu ar trebui sa te agiti prea mult ! Ai racit asa ca ar fi mai bine sa mergi acasa si sa te culci ! vocea aceea era dulce si atat de plina de dragoste incat Shiro nu putu sa nu o traga pe roscata la pieptul lui.
Ii purtase de grija, asta era clar, dar sa ii vorbeasca si asa ? Nici macar Chalyse nu ii mai vorbise asa.
Chicotind, Yume se desprinse din bratele lui, rosind usor, aratand mai adorabila decat aratase vreodata. Insa... Shiro vazu ceva care ii alunga orice durere : ochii ei erau goi, iar in strafundul lor putea vedea tristetea, durerea si singuratatea. Toate aceste sentimente aflate pe o plapuma intunecata a unui trecut intortocheat. Toate astea ii aparura dinaintea ochilor in mai putin de doua secunde, si aproape ca dadu glas intrebarilor si nelinistii sale, insa o privire scurta catre coltul unde se protapise Esmet il facu sa se razgandeasca. Se parea ca el stia! Insa nu avea cum sa o ajute !
Shiro isi plimba din nou privirea asupra zeitatii din fata lui, zambind stingherit. Voia sa ii spuna ceva, insa nu stia ceva.
-Umm... da ! reusi pana la urma sa sopteasca , gatul congestionat usturandu-l usor.
Privirea ei il analiza, ochii ei verzi plimbandu-se asupra lui cu o viteza uimitoare.
Se intoarse pe calcaie si ii sopti ceva brunetului din colt, iar Shiro putu jura ca il auzise suierand amenintator ca mai apoi sa maraie dezaprobator, si pana la urma sa se dea batut, sarutandu-i usor degetele mainii care se asezase pe fata lui.
Zambetul ei era nesigur, in schimb era fermecator.
Inghitind in sec, Shiro se pregati sa sara jos de pe masa aia, caci numai pat nu ii putea spune, dar brunetul clatina dezaprobator din cap, urmarind-o cu privirea pe Yume care se dusese la asistenta. Se parea ca incerca sa o lamureasca in legatura cu ceva, insa nu reusea. Cand fata fetei se congestiona, un inceput din ceea ce parea a fi o ura profunda pentru intepata de asistenta , ii urati trasaturile, stomacul lui Shiro tresari de cateva ori, si baiatul nu se putu abtine.
In clipa urmatoare cauta ametit o baie sau o chiuveta, insa nu gasi decat un cos de gunoi. Voma fara oprire , zgomotos si gretos in acelasi timp, alertand persoana care statea de garda si care ,aparent, nu ii dadea nici o atentie.
O palma mare si racoroasa i se puse pe frunte, si o alta ii masa stomacul. Pieptul tare a cuiva se lipi de spatele sau, iar Shiro auzi vocea usor panicata a lui Esmet susurandu-i in ureche. Accesul acesta neprevazut de indigestie o convinse pe sora medicala sa ii adea drumul saracului baiat .
Inca clocotind de o usoara furie, dar calmandu-se pe parcurs, Yume aproape ca ii ordona brunetului sa il ia pe Shiro in brate si sa il duca de urgenta la masina . Burnita usoara le facu bine celor trei, spaland mirosul ranced ce atarnase greu deasupra lor.
-Vei sta la noi ! Ti-am sunat parintii si le-am spus unde o sa fii ! Din moment ce ei sunt plecati e mai bine daca stai cu noi ! vocea sigura a roscatei aproape ca il facu sa uite cuvintele si sa fie de acord cu ea in orice privinta.
-Stai asa ! De unde stii ca parintii mei is plecati ? intreba, perplex, brunetul.
-Ti-am auzit ... iubita cum le spunea celorlalte fete ca ei nu vor fi in oras pentru urmatoarele doua saptamani ! surase rusinata fata.
-Si vorbea de parca astepta ca ceva sa se intample in perioada asta ! aproape ca rase Esmet, uitandu-se la chipul transpirat si palid al celui de langa el.
Yume nu mai raspunse desi se vedea clar ca ar fi vrut sa ii spuna vreo doua brunetului, insa se abtinu. Nu dura mult pana ce Shiro adormi din nou, obosit peste masura.
Era doisprezece si douazeci . Pana la ora sapte seara nimic nu il va mai deranja.
In schimb, nelinistea ii musca usor sufletul tinerei fete, in timp ce ochii ei cautau innebuniti semne prevestitoare dupa geamul Volvoului rosu . Mainile ii tremurau usor pe volan, iar caninii, mariti peste masura, se infundau , fara sa isi dea seama, in buza ei de jos, crapand pielea.
Stia, simtea ca ceva avea sa se intample in astea doua saptamani ! Mai mult ca sigur ca Shiro avea sa afle de puterile ei, si nu numai ! Mai mult ca sigur ca cineva va veni sa il vaneze, si ca Light va disparea intr-o cortina de fum asa cum facuse si pana atunci.
Sufletul ei se smuci in cusca lui argintata, zbatandu-se in intunericul ce devenea de acum palpabil !

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 5

’Light’ numele lui ii parasi buzele, in timp ce ea se zbatu pe pat, incapabila sa iasa din cosmarul pe care il avea.
Fiind varcolac tot mai aveai nevoie de somn din cand in cand, sau puteai sa te transformi exact cand nu trebuia .Nu aveai voie sa risti ! Nu acum cand timpurile erau asa schimbate .
Se stramba, rupand cearsafurile de sub ea, in timp ce ochii i se miscau pe sub pleoape, fara oprire, iar corpul ii pulsa, zguduind si patul sub ea. Ii era rau , chiar si in starea aceasta de visare, in timp ce personajele, mai reale decat au fost pana atunci, alergau unele dupa altele, ucigand, contorsionandu-se , fiecare dupa durerea insuportabila pe care o simteau .
’Light’ gemu din nou Yume, invartindu-se pe perne, scancind cand imaginile violente se preschimbau in amintiri sangeroase. Fusese prima ei dragoste, si ultima, caci vestitul varcolac, cel care avusese grija de ea, cel care o transformase in creatura hidoasa care era, nu avea nici un fel de sentiment pentru ea. Era cel mai batran si poate cel mai neintelept si mai ciudat dintre varcolaci . Luptase impotriva altor monstri ce existau pe pamant, monstri ce se ascundeau in intuneric, ferindu-se de oameni, monstrii ca ei, ca vampirii, ca himerele , cele mai ingrozitoare creaturi ce au bantuit vreodata pamantul.
Sudoarea ii curgea siroaie pe sira spinarii,in timp ce ea alerga , incercand sa-l scape de la moarte , chiar pe cel ce voise cu atat de mult devotament sa o ajute . Shiro era in pericol, caci gelozia varcolacilor ducea la moartea instantanee a tuturor fiintelor ce avea nenorocul de a se afla in prezenta celei , sau celui , ce ii era destinat unei alte persoane. In plus, daca Light se afla aici asta insemna ca numai ea stia exact ce cauta . Puterile ei extra senzoriale ii permiteau asta .
Era telechinetica, desi , putea sa prezica, in mare parte , cam ce avea sa se intample si cam ce dorea pe viitor un om . Insa la cat erau de schimbatori tot cei din jurul ei, aceasta putere era mai mult un blestem , ca si transformarea ei.
Daca ar fi murit atunci !
Scanci din nou, aproape urland in negura noptii, trezind toata casa , in disperarea de a se rupe de cosmar, de a scapa de mortile iminente pe care le vedea mereu si mereu. Desi nu erau din prezent ,acele morti se vor indeplini, caci mintea varcolacului merge intr-un singur sens.
Simti mainile reci ale asa-zisului ei protector, scuturand-o, insa chipul insangerat, plin de frica , de frustrare si mirare a lui Shiro nu o lasa sa paraseasca acea lume , in timp ce buzele vinete ale fostului ei partener se plimbau ,ca o mangaiere, pe pielea alba, murdarita de noroi si sange, in timp ce ghearele ascutite ale atacatorului se infingeau nemiloase in spatele victimei, ca mai apoi sa ii iasa prin piept, tinand in pumn , inima inca palpitand a baiatului . Zambetul diabolic al brunetului ii opri inima , in timp ce o ultima intrebare dansa pe buzele albe de acum ale lui Shiro : “de ce ?”
Frica i se cuibari in suflet, angoasa rozandu-i stomacul, in timp ce cazu inapoi in mrejele visului, mai adanc decat fusese pana atunci.
Era inapoi in era aceasta mizerabila, de abia il cunoscuse pe Shiro, si deja il saruta fara incetare. Insa ceva se intampla : ziua se preschimba in noapte, o noapte cu luna plina, exact ca in romanele vechi si proaste cu creaturi mitice, iar ea nu reusea sa ii mai dea drumul.
Deja transformarea avea loc, chiar sub ochii baiatului speriat, in timp ce ea se uita ingrozita in jur . Ghearele i se lungira, botul i se ascuti, si urechile ii disparura numai ca sa fie inlocuite cu apendicele paroase ale unui lup. Picioarele i se lungira incovoindu-se , trosnind sub schimbarea structurii oaselor, impreuna cu pieptul ei, insa ea refuza sa ii dea drumul . Instinctul ii spunea ca el era prada, el era victima ei, si ca el era cel mai dulce, singurul care o va ajuta sa isi potoleasca setea si foamea crescanda .
Ochii ei verzi se uitau intrebatori la el, cand presiunea din aer crescu . Nu ii era frica, nu urla de groaza, nu tipa de durere sub forta ce o aplicau degetele ei butucanoase. Se uita la ea ca si cum ar fi fost cea mai frumoasa fiinta de pe pamant, ca si cum ii intelegea suferinta .
Isi cobora botul catre urechea lui, si pe un ton ce nu ii apartinea il ruga sa fuga .
Insa el nu fugi, nu se urni din loc, in timp ce umbra din spatele lui se materializa . Chipul angelic al lui Light ii aparu dinaintea ochilor, ranjind , asa cum numai el stia cum , furandu-i inima dintr-o privire . Il tinea pe Shiro de gat, in timp ce dintii albi si stralucitori se apropiau ingrozitor de mult de jugulara lui . Ar fi vrut sa faca ceva, sa il traga la pieptul ei masiv, dar nu se putea misca, fascinata de privelistea atat de frumoasa din fata ei . Erau incantatori amandoi !
‘-Stai departe de ei Yume, sau o sa mai ai pe constiinta inca o moarte ! Nu voi ezita sa imi elimin concurenta !’ rasul lui era mortal si amenintator, plin de un venin necunoscut ei .
‘-Nu te va intelege ! O sa te respinga ! O sa fuga de tine , urland la lume ca esti un monstru ! Insa stii foarte bine ce urmeaza dupa : himerele vor ataca, desi vampirii vor incerca sa ajunga primii la el ! Nimeni nu va permite ca el sa traiasca, si tu vei fi pedepsita !’ vocea lui parea mai distantata acum , in timp ce ea nega si nega, scuturand din cap ,lacrimile udandu-i chipul .
-NU !!! urla , trezindu-se in imbratisarea lui Mario in timp ce Esmet urla intr-un colt de durere, si Elliot incerca sa o tina pe Elliza la distanta de trupul roscatei care intrase in spasme.

Yume POV :

I-am vazut cum se agita, insa gustul de sange, mirosul lui gretos, imi anihila orice simt care m-ar fi ajutat sa inteleg. Tot ce simteam erau furnicaturi in stomac si ceva cald prelingandu-se pe barbia mea. Privirea mea se plimba de la un personaj la altul ca si cum m-as fi uitat la un film regizat prost, in care pana si sonorul era bruiat, infundat si indepartat de mine, si toate se petreceau cu incetinitorul .
L-am simtit pe Mario tragandu-ma mai departe de marginea patului pe care stateam, incapabila sa ma misc, o papusa , un morman de ceva ce tremura , baiguind diferite lucruri de neinteles. Auzeam si balbaiturile , sunete infundate urechilor mele de obicei atat de sensibile. Era deconectata de toti , de tot ce apartinea de fiinta mea. Nu intelegeam nimic.
Mario ma apuca strans de talie , intorcandu-ma cu fata spre el , in timp ce se apleca in fata, lingandu-mi usor obrazul . Nu stiusem pana in acel moment ca lacrimile imi patau camasa, sau ca , alaturi de mirosul intepator de sudoare, recunoscusem instinctiv si mirosul de sange . Dar pe cine muscasem ?
-Esmet ? vocea imi suna sparta, falsa , insa atrase atentia baiatului din coltul indepartat al camerei, care se intoarse fulgerator spre mine.
Ochii lui rosii ma speriara instantaneu, desi Mario ma calma , trecandu-si limba moale peste buzele mele umflate . Ma durea tot trupul, si refuzam sa imi misc privirea de pe Esmet care ma apostrofa cu a lui .
Isi tinea strans mana dreapta, care avea sa se vindece in scurt timp , dar care acum sangera abundent. Stomacul mi se contracta, in timp ce am sughitat, socata .
-Stai calma , Yume ! Nu ai facut nimic rau ! vocea linistitoare a lui Mario ma distrase de la gandurile mele inrosite de noua descoperire sangeroasa.
Am nega, dand din cap, amintindu-mi visul , si cauza care crease aceste probleme. Imi era greata de propriami persoana.
-Daca nu as fi fost eu, toate astea nu s-ar fi intamplat ! Daca nu as fi fost eu, poate ca multi ar fi trait acum ! Sunt si ... insa restul cuvintelor imi fura inghitit de buzele cuiva, apasate puternic peste ale mele.
Nu am raspuns la sarut, desi ar fi trebuit. Esmet se indeparta usor de langa mine, privirea lui confuza plimbandu-se pe fata mea, cautand semne ale absentei mele spirituale. Insa nimic nu parea in neregula la suprafata . Avusesem eu grija de asta !Insa pe dinauntru voiam altceva, voiam pe altcineva sa ma tina in brate si sa imi aline suferinta .
Doi ochi albastri-marini imi luminara negura din minte, facandu-ma sa ma cutremur sub povara lor. Erau aceeasi ochi de care va trebui sa ma feresc, insa nu voi putea . Magnetismul meu nu il va lasa sa stea departe de mine.
Dintr-un gest mecanic, sau poate doar ca sa ies din acea camera, am sarit de pe pat, fugind pe fereastra deschisa, afara in aerul rece si ploios. Pielea mi se buburuza sub stropi reci de apa, in timp ce eu alergam nebuneste, plangand pe dinafara desi caldura lacrimilor nu o mai simtisem de trei sute de ani . Eram doar o umbra a intunericului, cel care ma hranea , care ma crease din mizeria lui .
Trecutul ma bantuia chiar si in momentul acesta. Trecutul si visele mele zbuciumate ! Nu trebuia sa se intample asa ! El avea sa traiasca, desi stiam ca nu va voi sa se indeparteze de mine . Magia care ma crease pe mine, era mult prea puternica pentru ca el sa scape.
Dar daca nu va fi transformat de Light, caci asta avea sa faca bunul meu profesor, asa-zisul meu protector, falsa mea dragoste , atunci altcineva ii va lua viata sau il va transforma. Intrebarea cea mare era cine, caci multe neamuri am intalnit in viata mea lunga . Neamuri ce acum erau numeroase si puternice desi se ascundeau pe dupa masti, exact cum faceam si eu. Se dadeau drept oameni !
Himere : jumatati de oameni ce avea trasaturi apropiate de acele ale unor animale, luand de la ele si obiceiurile de hranire sau vanatoare, dar avand puterea de a se camufla, agilitate si putere fizica nemasurate, insa fiind usor de invins de catre cei ca mine sau ca ... vampirii .
Toti stiau de vampiri, fiinte ale noptii care sugeau sange . Insa erau la fel ca noi, numai ca mai reci, mai distanti, retrasi in catacombele oraselor lor subterane, sau plimbadu-se nesimtiti printre oameni . Erau cu mult mai diferiti de noi !
Apoi mai eram noi, numerosi si feroci, gata sa macelarim tot ce prindeam.
Dar mai erau si alte neamuri, mult mai mici, insa la fel de periculoase .Neamuri de creaturi fara nume sau rasa . Cei ca mine !!!
Eu eram o exceptie de la orice regula : eram o creatura nascuta din legende ! Dintr-o femela varcolac, si un vampir. Ceea ce ma uimise chiar si la nastere, era faptul ca urma sa fiu dintrusa chiar de cei care sa ma facusera ! Asta pana sa apara Light !
El ma salvase, si ma crescuse ca un varcolac, desi puterile mele erau cu mult mai diferite de ale lui .
Varcolacii si vampirii nu erau facuti sa fie impreuna ! Nu aveau cum sa se inteleaga ! Era ca si cum ai fi combinat lava fierbinte ale unui vulcan cu racoarea aducatoare de moarte a ghetii cele mai pure . Nu mergeau si nu se completau reciproc !
Am alergat si mai repede, lasand in urma ultimele mele ganduri, zburand cu viteza unui vampir, afundandu-ma si mai adanc in padurea neagra si umeda din fata mea . Vraja care ma crease pe mine era una numai a distrugerii.
Am inghitit in sec, rotindu-ma in aer si evitand copacii, sarind dintr-o creanga in alta, refuzand sa ma uit inapoi sa incetinesc , desi stiam ca ei erau in urma ea, uitandu-se la figura mea apoasa .
Un fulger imi lumina calea, in timp ce eu continuam sa plang. O pereche de brate ma prinsera dintr-odata de mijloc, oprindu-ma din saltul pe care voiam sa il fac, tragandu-ma inapoi si lipindu-ma de un trup incins care imi facu stomacul sa se revolte, dorind ca numai frigul sa ma infasoare in mantia lui .
-Te-ai schimbat ! vocea lui joasa ,melodioasa, usor amuzanta imi vibra in ureche, insa eu nu i-am raspuns.

Everybody’s POV :

Ochii lui albastri se atintira asupra corpului ei rece si infrigurat, in timp ce tricoul pe care ea il purta se prinse pe pielea neteda si alba . Picaturile de apa, curgeau asupra ei , amestecandu-se cu lacrimile pe care le lasase sa curga.
Ce se intamplase cu ea ? unde era fiinta puternica de care se indragostise ? Intelegea ca in trei mii de ani inima lui se racise si ca uitase cum era sa iubeasca, insa ea ? Ea era tanara ! Unde era dragostea pe care o simtise la un momendat in ea ?
O alta figura se apropie maraind, in timp ce ea continua sa se zbata in imbratisarea lui . Voia si nu voia sa plece, ceva o oprea sa il praseasca , dar o parte din ea voia sa fuga de langa el . Asta putea el simti, citind in ea acelasi dezgust pe care il simtise ani de-a randu’ in fiinta ei atat de retrasa .
Ofta, ridicandu-si privirea cand pretendentul , cel care voia sa i-o fure, marai amenintator lipindu-si pieptul de Yume. Daca s-ar fi intins brusc , dintii lui s-ar fi infundat cu usurinta in pielea neteda a lui Esmet, insa nu voia sa il raneasca. Nu intelegea de ce, insa nu voia sa ii mai dea un motiv roscatei de a-si lua viata .
O lua pe sus, carand-o inapoi catre casa, in timp ce aceasta isi ingropa fata in camasa lui uda, ascunzadu-si-o de furtuna care se inteti, vijelioasa.
Ceva ii spunea ca ea avusese din nou una din acele premonitii sumbre care o urmarisera inca decand se nascuse, unic copil in toata istoria , un monstru asa cum nu se mai intalnise pana atunci. Dar ce ar fi putut visa aceasta creatura magnifica ? Caci ceva o speriase rau ! Dar ce putea fi ? tensiunea din aer era palpabila ! Asta , si nervii care se multiplicau, ridicandu-se ca un val intunecat din casa uriasa de pe deal . ce facuse Yume asa de grav de atrasese ura celor de care se ingrijise atatia ani ?
Intrebarile ii mancau cugetul , insa nici el nu stia exact cum sa le puna, ca sa poata afla ceva . Scancetele roscatei , insa , ii pastrara mintea limpede. Venise la ea,si nu avea sa o paraseasca !

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 4

-Cum adica o fata a murit sfasiata de o puma ? vocea usor panicata a lu’ Nick , prietenul blondin cu ochi albastri ,veseli de obicei, a lui Shiro scanci .
Era pranzul , adica partea din zi care ii interesa cel mai mult pe elevii prea stresati ai liceului High Field . Singurul moment care conta cel mai tare, cand burtile se puneau la cale, si cand barfa era in floare .
-Nick ... Tot ce am spus pana acum a fost adevarat ! vocea exasperata a Chalisei marai din capatul cel mai indepartat al mesei .
Bine inteles ca masa unde genialul baiat Shiro se afla, muncindu-si creierii pentru cine stie ce problema, era in centrul atentiei. Nimeni nu acorda mai mult timp altor discutii decat celor ce se desfasurau nestingherite la aceasta masa. Elevii , nu contau ce clase erau, trageau cu urechea la ce spunea fiecare din cei prezenti la acea masa, lasand o liniste deplina ori de cate ori, Shiro sau chiar Chalise deschideau gura .
Agitandu-se teatral, Chalise atrase privirile panicate a mai multor copii ce obisnuiau sa mearga in excursii . Zilele insorite erau numeroase aici ,in Aron, asa ca multi plecau din orasul plicticos , cat mai departe cu putinta . Unii strabateau km buni ca sa ajunga la mare, insa unii se multumeau si cu aerul curat din padure.
Desi toti auzisera de oribilul accident al fetei serifului din acest oras, nimeni nu daduse prea mare atentie detaliilor. Asta pana sa raspandeasca Chalise barfa !
Icnind exasperat, simtind cum stomacul i se revolta impotriva mancarii ciudate de la cantina, Shiro se ridica ,clatinandu-se,in picioare . Ii era rau, insa nu avea sa admita acest fapt nimanui. Desi fata ii era alba ca varu , iar sudoarea ii stralucea pe frunte , in broboane minuscule , inca dadea impresia ca se simtea bine .
Pasi, nu foarte sigur pe el catre locul de depozitare al deseurilor , simtind cu i se inmoaie picioarele, genunchii devenind usor, gelatinosi. Evita cu grija fiecare om ce ii iesi in cale, strambandu-se din cand in cand , stomacul sau zvacnind puternic cu fiecare pas. De acum era galben , ca ceara ! Muscandu-si limba si inspirand adanca, baiatul reusi sa iasa afara, aruncand la intamplare resturile neterminate ale pranzului din acea zi .
O briza racoroasa ii ingheta pentru un moment fata, in timp ce el se chinui zadarnic sa nu vomite in acel loc. Totusi ... voia sa mai pastreze ce avea din demnitate, mai ales ca deja si-o stricase.
Decand venisera acei elevi noi, el avusese mari probleme cu autocontrolul in preajma roscatei . De cate ori ii auzea numele o roseata ciudata i se strecura spre obraji, si de cate ori se afla langa ea, sangele i se strangea nemilos in partea de jos a trupului , trezind la viata ceea ce el voise sa ramana adormit .
Deja trecusera ... trei saptamani ? Cei drept, moartea acelei fete avusese loc acum .. trei zile, insa lui nu ii pasase. Ba mai mult, incerca cu disperare sa o evite pe Yume, convins ca se face de ras de fiecare data cand da ochii cu ea.
Gemand din nou, de data asta mai tare, Shiro se incovoie de spate si , cu chiu cu vai, reusi sa intre in padurea de langa scoala . Aerul umed si rece, in ciuda soarelui destul de puternic de afara, il izbi linistitor, peste portiunile de piele descoperite . Stomacul ii tresari din nou, mai violent , decis sa verse tot continutul sau .
Aplecandu-se si mai mult in fata, respirand pe gura, Shiro isi sustinu greutatea in copacul de langa el . Tremura necontrolat si era convins ca o sa cada gramada pe pamantul jilav, vomandu-si pe piept sau in poala. Insa o mana rece i se apasa pe frunte si o alta i se duse spre stomac, degetele fine mangaindu-i stomacul care se relaxa oarecum .
-Nu te opune ! Vomita, caci iti faci mai mult rau asa . o voce ingrijorata, plapanda si linistitoare ii susura melodioasa in ureche,in timp ce un corp perfect i se lipi de al lui, sprijinindu-l si sustinandu-l.
Nu trebui sa se intoarca ca sa stie cine era salvatoarea sa. Roseata ii colora imediat obrajii palizi, in timp ce palma fina aflata pe pielea lui apasa usor. Nu ii trebui mult ca sa priceapa mesajul , si aplecandu-se si mai mult, lasandu-si o parte destul de mare din greutate asupra celei ce il tinea, voma neoprit cateva minute in sir . Asta pana ce stomacul sau nu mai avu ce sa verse, revenind usor usor la normal.
Shiro simti vag cum mana de pe stomacul sau traseaza cercuri linistitoare , calmandu-l in timp ce el incerca sa stea drept . Deja arunca la gunoi toata demnitatea sa.
-Nu te forta ! Daca ma lasi sa te ajut nimic rau nu se va intampla ! aceeasi voce ii canta in ureche.
Era ...fericit sa fie alaturi de ea, desi ceva ii spunea ca nu toate erau ceea ce pareau a fi .
Intorcandu-se pe calcaie , incet pentru a nu-si supara salvatoarea sau stomacul , Shiro se pomeni uitandu-se in cei mai minunati ochi pe care ii vazuse vreodata . Acel galben-verzui, pisicesc, sclipind in lumina filtrata de frunzele de deasupra .
Parul rosu se unduia usor, infoindu-se matasos la fiecare adiere . Inima i se opri in gat cand fiinta extraordinar de frumoasa din fata lui zambi . Mainile ei inca erau pe corpul sau epuizat, trasand cercuri perfecte pe abdomen sau masandu-i tamplele .
-Daca vrei ... putem ramane aici pana iti revii ! vocea de catifea ii facu inima sa bata mai repede, in timp ce chipul ei de o paloane neobisnuita arata in jur.
-In plus ... Avem chimie parca ! rase ea, vocea cristalina vibrand pana in adancul sufletului sau, aducand un nou nod dureros , blocandu-i gatul .
-Nu m-ar deranja sa ...lipsesc de la ..chimie ! vocea lui se pierdu incet cand ochii ei se perindara asupra trasaturilor sale .
Chicotind din nou, Yume se indeparta usor de el tinandu-l de mana si tragandu-l catre un loc izolat de unde puteau sa vada totul , insa nimeni nu ii putea vedea pe ei . Si spre surprinderea sa, mai ales ca el nu mai simtea nimic altceva decat mana ei pe a lui, locul era uscat si destul de insorit.
Dandu-i drumu la mana, spre dezamagirea brunetului, roscata se aseza gratioasa pe locul ei. Ea era mereu gratioasa, mereu de invidiat sau de iubit in cazul sau .
Ochii ei , surprinzatori de veseli, il invitara sa ia loc langa ea , insa cand Shiro se apleca ca sa se aseze, un geamat destul de stins ii parasi buzele. Dar el nu trecu neobservat de tanara noastra , care se stramba un pic, si il trase jos , prijinindu-i capul de poala ei, si cu restul corpului intins pe terenul uscat .
Rosind pana in varful urechilor, Shiro dadu sa se scuze si sa se ridice, insa ea il opri, prinzandu-l de umeri . Stransoarea era destul de puternica, asa incat el prinse imediat mesajul : nu era bine daca se ridica .
Inghitind in sec, baiatul sorbi din frumusetea celei ce il mangaia linistitor pe cap, ochii lui sarind de la o trasatura la alta, in timp ce pantalonii sai se stransera incomozi . Spre norocul sau umflatura aceea nu se vazu, astfel ca el nu trebui sa se ascunda de ochii ei intrebatori, ori de cate ori un icnet ii parasea buzele.
-Stii ... Esti primul care ma accepta langa el . rase ea, comentariul acesta aparand de nicaieri si luandu-l prin surprindere.
-Cum adica? se gasi sa intrebe, neintelegand motivul pentru care cineva ar vrea sa stea departe de ea.
-Pai .. din cauza lui Esmet toti se feresc sa interactioneze cu noi . ii sopti ea .’Desi asta e spre binele vostru !’ si ofta , dezamagita de toti si toate, tristetea reaparand pe chipul ei de inger.
-Esmet e brunetul cu ochi albastri ? vocea lui suna sparta, mai mult un marait de gelozie decat orice altceva. Incercase in zadar sa si-o controleze : in preajma ei nu putea sa se prefaca ca totul era OK si ca totul era superb .
-Nu ..rase ea , aratandu-si frumoasa dantura : un sir de dinti albi precum perlele cu doi canini ascutiti, un pic mai lungi decat restul . Nu era nimic in neregula cu ea, decise el instantaneu, evident vrajit de catre zeitatea de marmura de langa el.
- Dar atunci ? vocea lui era pitigaiata, mai mult o soapta decat ceva concret .
-pai .. Cel de care ai vorbit e Mario, insa Esmet e cel brunet cu ochii verzi ... Celalalt e Elliot .vocea ei parea meditativa.
Shiro nu mai gasi intrebari pe care sa i le adreseze, asteptand ca ea sa continue nestingherita . Degetele ei treceau fara oprire prin parul sau , masandu-i scalpul , si facandu-l sa se apropie de forma ei perfecta.
-Si cum spuneam ... Din cauza lui Esmet, nimeni nu vine sa vorbeasca cu noi! Are mereu impresia ca e sef peste toti, insa o sa-i dovedesc, desi am mai facut-o , ca se inseala ! Yume spuse hotarata, cu privirea pierduta pe geamurile scolii, privind fara tinta.
Shiro scutura usor din cap, facand-o sa se uite intrebator la el . Un zambet trist i se picta pe buze, in timp ce el dadu sa se ridice, in ciuda faptului ca stomacul inca ii zvacnea dureros.
-Chiar trebuie sa te leg de pamant ca sa te fac sa stai intins ? vocea ei parea de o potriva amuzata si serioasa, in timp ce mana ei o cuprinse din nou pe a lui .
-Dar nu pot sa stau asa ... insa restul propozitiei se pierdu cand fata il trase catre ea, smucindu-l in fata, corpul lui cazand pe al ei.
Facandu-se mai rosu ca racul, Shiro dadu sa se scuze, insa buzele ei le acaparara pe ale lui , iar el uita sa respire . Mirosea incredibil de bine, si nu se putu abtine sa nu incerce sa o sarute mai adanc.
Spre surprinderea lui , fata il lasa, bratele ei incercuindu-i gatul , trupul lui sprijinindu-se in intregime de al ei.
Shiro nu stiu cat statusera asa, sarutandu-se ,cu fiecare secunda care trecea, cu mai mult foc , mainile lui hoinarind pe spatele ei, trasand linii pe pielea usor rece si matasoasa.
Timpul parca incetase pentru ei doi, desi afirmatia era numai pe jumatate adevarata. Brunetul nu se mai gandea la nimic, insa o intrebare i se ridica in minte : De ce il saruta tocmai pe el ? Si cum avea sa dea ochii cu Chalise dupa asta ?
Dar mai important : Ce avea el sa se faca cu durerea mistuitoare , poruncitoare de acum din partea de jos a corpului sau !?

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 3

Urletul era destul de slab, stingandu-se repede printre copacii uriasi . Sirena indeparta a unei ambulante tiui infundat, apropiidu-se de ultima crima comisa de o banda de .... ”animale" . Nimeni nu voia sa se gandeasca la alte posibilitati, desi , de-a lungul anilor, din ce in ce mai multe incidente ciudate si cutremuratoare au avut loc .
Maraitul vibra incet din pieptul incordat al faptasului, in timp ce se ascundea de razele lunii pline si privea ,nesatios, la prada sa aflata pe pamant, imobila si sfartecata . Nu apucase. Din pacate sa faca prea multe, sa manance asa cum voise, insa ce ii pasa ?
Daca nu reusea sa ascunda urmele , va da de banuit , si cineva anume va sti de prezenta lui pe acele meleaguri . Nu va mai avea voie sa vaneze, ca sa nu mai spunem ca si viata lui odioasa va inceta.
Facu un pas, sa iasa de sub umbra protectoare a brazilor inalt si a pinilor ce ii raneau pielea , insa farurile ce se apropiau nu ii mai oferira inca o ocazie de a se apropia . privi cu incapatanare de la cadavru ,in zare, pe drumul de tara peste care nefericitul daduse din intamplare .
Oftand deznadajduit , lupul isi aduse aminte de ultima clipa al celui decedat : se afla cu iubita prin imprejurimi , cercetand padurea pentru un loc romantic. Se sarutau patimas , stiind ca nimeni nu ii urmarise, iar zgomotele orasului erau deja indepartate.
Se aflau undeva foarte aproape de el ,si mirosul transpiratiei ii gadilasera narile sensibile . In mod normal nu ar fi sarit la ei, insa nu mancase de ceva vreme, tinand un soi de cura de slabire . Animalele micute, gen iepuri sau mistreti , nu il satiasera niciodata .
Adulmecase ,iscodind imprejurimile , incercand sa gaseasca o cale ca sa ii desparta fara sa fie vazut . Ochii ii luminasera in noapte, si pasii lui nesiguri trezira suspiciunea victimelor.
Si atunci totul se petrecu foarte repede : luna iesi de dupa nori dezvaluindu-le celor doi iubareti o priveliste monstruoasa : pe trupul musculor , usor inclinat al unui jumatate lup se afla clipul alb ,usor crispat al unui tanar cu trasaturi animalice . Mainile nu ii erau foarte deosebite de niste labe , cu unghiile anormal de lungi si ascutite, negre si infiorator de zbarcite , ca si cum crusta dupa crusta se asezasera pe degetele lui. Aceleasi maini rupeau cu o incetineala hidoasa scoarta copacului de care trupul sau diform se rezema. Pieptul ii tresalta, in timp ce narile ii frematara , balele curgand in siroaie lucioase si albe. Dintii ingalbeniti , dar pastrand acea tarie nefireasca se dezgolira spre groaza lor, aratand vederii si gingia innegrita de vreme . Parul lung si ravasit era ca o cortina jegoasa si zdrentaroasa pentru cealalta jumatate de fata, ascunzandu-i ochii rosiatici , cu globul ocular de un galben bolnav . Parea ca suferea de vreo boala incurabila, caci coastele ii erau foarte proeminente si de cele mai multe ori se auzea ca un fel de pacanit, ca si cum cineva rupea os dupa os . Coloana lui vertebrala era iesita mult inafara, iar camasa de pe el, rupta in mai multe locuri, dezvaluia o piele vanata si plina de cicatrici . Pulpele de la picioare erau proeminente , iar venele ii erau umflate, in timp ce el incerca sa isi astampere dorinta aceea arzatoare de a distruge fiintele ce pulsau de viata de dinaintea lui.
Un strigat pitigaiat, infiorat si tremurat, iesi din gatlejul uscat de panica al tinerei, in timp ce ea o lua la fuga, renuntand sa isi mai traga iubitul inmarmurit de spaima , dupa ea .
Lupul ranji satisfacut de prada sa ce refuza sa se dea batuta si sa se lase devorata . Din totdeauna ii placuse sa alerge dupa ceva ce i se parea gustos.
Dar mai intai avusese de furca cu acel baiat prin intr-o capcana de spaima, groaza si ...resemnare la soarta sa . Se aruncase asupra lui , dintii lungi afundandu-se rapid in gatul victimei , tragand, dintr-o singura smucitura, beregata si marul lui Adam de la locul lor. Insa nu se opri aici !
Desi avea mancare berechet acum , stiind ca proaspata sa victima era bine facuta si frageda, nu putea lasa ca si acea ‘ caprioara ‘ gustoasa sa fuga de el. Nu ii permitea madria si nici stomacul de lup.
Se napustise pe urmele ei, tragand din cand in cand cate o gura mare de aer, salivand in continuare . Deja uitase ca mai trebuia sa se ascunda , ca doar nu era singur intr-o padure asa mare . Sarind din copac in copac, evitand crengile cazute si nebagand in seama animalele infricosate, bestia isi mentinu privirea agera asupra corpului ce emana caldura din fata sa .
Nu ii trebuise prea mult timp sa o ajunga si sa ii taie calea . Insa el nu isi daduse seama cat de aproape de oras era, astfel ca , dand cu ochii de luminile jucause ale felinarelor de pe o casa, inmarmuri in loc , tinand suspendata de gat o fata care tipa intruna dupa ajutor.
Curmandu-i suferintele cu o zmucitura de ingheietura din partea sa, isi plecase gura ce parea ca ranjeste mereu ,din cauza maxilarului deformat, catre gatul ei si lasa o urma perfecta de muscatura de ... puma ! Nu suportase sa stie ca lupii din acea padure vor fi vanati, asa ca isi modificase forma dintilor, lungindu-si caninii si ingrosandu-i in acelasi timp .
Aruncase trupul undeva in fata sa, lasandu-i pe piept si cateva urma evidente de gheare sangerande .
Insa ... nu isi daduse seama ca putea fi vazut stand acolo si mai ales, ca ii putea lua cu usurinta urma . In plus , locul unde se afla el nu era propice pentru un atac venit de la o puma . Dar astea erau de domeniul trecutului.
Scuturand puternic din capul latos si incalcit, lupul se dadu un pas inapoi, ridicandu-si privirea de la rauletele de sange ce curgeau pe pamant si se infiltau usor in sol .
’Ardos e un mediu bun pentru mine.. insa ea sta aici ... e teritoriul ei , indiferent ca vaneaza animale sau oameni ... ih ... ce le voi explica ?’ inghiti in sec, intorcandu-se suparat la prima lui masa, care deja se racise .
Apucand mana barbatului mort, isi infipse dinti in carnea ce se intarea progresiv, si scutura de doua ori din cap ca sa o rupa de pe os . Fasii de tesus musculos i se lipira de barbie in timp ce el mesteca si improsca totul in jur de sange .
Privi cu un oarecare dezgust la ‘masa’ sa , si ofta ! Mirosise mai bine inainte ... dar nah ! daca se luase dupa ‘ambalaj’ ?!
Osul i se dezvalui privirii lui plictisite ce mai pastra o urma vaga din foamea care il indemnase la un gest atat de necugetat, la urmatoarea muscatura . Lingand locul de unde muscase, si inca mestecand, barbatul se foi in loc, incercand sa isi gaseasca o pozitie mai comoda.
Nu dura prea mult ca sa se plictiseasca de acea masa, asa ca isi afunda degetele impreunate cu unghiile ca niste cutite negre in pieptul lesului, rupand carcasa frageda dintr-o singura miscare .
Mirosul de viscele si de maruntaie , ca sa nu mai mentionez sange proaspat, umplu aerul, intoxicandu-l usor . Marai din nou, apucand inima intre degetele sale soioase si o trase afara, privind cum sangele continua sa curga , neincetat, nestavilit de nimeni si nimic.
O duse la gura si o mirosi, ca mai apoi sa si-o indese intre falci si sa mestece cu pofta. Daca ii placea ceva la un om aceea era inima ! Era zemoasa si putea fi consumata oricum : fiarta, prajita, sau chiar cruda , cu sau fara garnitura .
Apoi se ridica in picioare, si apuca masa imobila de carne, intr-o mana ,tragand-o dupa el catre o groapa adanca unde aruncase mai inainte alte cateva lesuri de animale , si o tranti peste cealalta movila cat se poate de gratios . Apoi acoperi totul si pleca ca si cum nimic nu se intamplase .
Nu avea cum sa mai ramana , caci ii simtise apropiidu-se maniosi si doritori de sange . Uitandu-se o ultima data in urma, pasi , disparand in noapte, copacii fiind singurii martori ai atrocitatii comise in acel taram vesnic verde si umed .


Fugind, marindu-si vitera din minut in minut ceata aceea de adolescenti se grabi catre locul ce duhnea a sange si omor. Graba nu le statea in fire, mai ales ca aveau o eternitate de care sa se bucure , in liniste si pace, insa ceva intinase acea armonie pe care ei incercau sa o pastreze .
Erau cinci la numar, fiecare cu puterni nebanuite, fiecare luptand pentru o singura cauza ce o stabilisera inca decand formasera acea familie. Voisera sa pastreze anonimatul , sa nu iasa cu nimic in evidenta, insa se parea ca ceva sau cineva nu voia ca ei sa traiasca in pace , linistiti si fara griji !
Maraind scurt, Yume isi arcui spatele , lansadu-se mai in fata, privind pamantul in cautarea unui semn . Ii simtise mirosul , ii cunostea intentiile , insa nu avea cum sa il opreasca sau sa vorbeasca cu el daca el o tot evita .
Dar pentru numele lui Dumnezeu ! Erau in secolul 21 si el isi permitea sa omoare oameni ca si cum ar fi fost la inceput ? Un simplu invatacel ?
Il stia ! O stia ! insa ce avea sa se aleaga de lumea in care ei doi trebuiau sa lupte unul impotriva celuilalt ?
Ca sa nu mai mentionez faptul ca fata acelui tanar nu ii iesea din minte . Asta si faptul ca il vedea mort de fiecare data cand se afla in vecinatatea ei !
Cei drept, mirosea al naibi de bine, insa nu avea sa supravietuiasca pentru mult timp daca se inhaita cu ea . Si mai era un motiv : Light era in oras !

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream 2

Ooc : un nou capitol .. stiu ... cred ca ati fot innebuniti cu povesti cu vampiri si varcolaci .. si imi pare rau ca mai apare una XD chiar va compatimesc ; dar nah .. indurati si voi ^_~

Bic :

Ceasul ticai monodic, fara sa se opreasca . De parca se termina vreodata , scurgerea timpului fiind inevitabila .
’Se termina cu ticaitul asta , abia atunci cand blestematul ala de ceas ramane fara baterie ... dar las’ ca au profii grija de el .. ii mananca sa ii schimbe lui bateriile luna de luna ... off ... si ma ticaie la cap ...’ mormai in propriai minte , uitandu-se urat la ceasul de deasupra usii .
Stiti expresia : daca privirea ar uside ? Ei bine , ceasul acela ar fi demult ingropat, distrus si chiar ars .
Oftand si blestemand pe sub barba , Shiro isi muta din nou privirea, intorcandu-si capul catre tabla plina de simboluri ciudate . le stia de acum pe de rost, si nu le mai acorda atata atentie .
Era nou in scoala, fusese primit acum doua luni in acea academie, cica de genii, si totusi el reusise sa le dea peste nas de fiecare data . Dar tot murea de plictiseala .
-Biologia asta ... O sa ne omoare pe toti ... se planse din nou, lasandu-si obrazul fierbinte pe masa rece de laborator, in timp ce prietena lui chicoti langa el .
Hei ... era aratos, parul lui stand natural in tepi , iar ochii lui verzulii-albastri faceau fiecare fata sa suspine .Chit ca purta ochelari din cand in cand ,nu se sinchisea prea tare de ei .
O mana fina ii ridica o suvita neagra de pe frunte, in timp ce el isi inchise ochii.
-Shiro ... nu ar trebui sa adormi in clasa ! rase Chalise , vocea ei sunand atat de placut pentru urechile lui.
-De asta te am pe tine ! zambi el , afectat de remarca ei .
Deschizand un ochi somnoros, Shiro isi privi o vreme , in tacere , prietena . Avea parul tuns oarecum scurt si il purta in doua codite . Culoarea, destul de ciudata – un maro ciocolatiu , deschis – ii provoca o pofna nebuna de a o saruta . Insa isi infrana acea dorinta arzatoare . Ochii ei erau la fel de vii si iubitori ca de fiecare data . Acel maro pal era cu adevarat apetisant , insa na .. nu putea sa o traga spre el in timpul orei de biologie, si sa o sarute pana ramanea fara aer . Domnisoara Matchins , o femeie de varsta mijlocie cu parul blond prins mereu intr-un coc elaborat la spate si cu niste ochi albasri injectati de nesomn si fumat, nu agrea un astfel de comportament .
Oftand din nou, Shiro se ridica intr-un cot, privind la caietul plin de notite . Desene micute ii decorau marginile zdrentuite , insa cui ii pasa de mazgaliturile lui ? Nimanui , daca tot veni vorba .
-Shiro ... Scrie ceva ca vine profa ... sopti oarecum agitata Chalise, muscandu-si buza de jos.
- Is in clasa a unspea’ ! Ce naiba mai vrea de la mine ? Am saptespe’ ani pentru numele a tot cei sfant ! blestema pe sub barba Shiro , apucand furios pixu si scrijelind pe foaia de hartie cateva injuraturi proaspat invatate .
Heh ... sa fii primul din scoala , nu e niciodata suficient pentru unii .
Profesoara trecu , neobservand strambaturile brunetului, predicand in continuare modul in care se formau celulele si ceea ce le deosebea de celelalte lucruri . Intr-un cuvant tampenii deja cunoscute .
Insa , aceasta tortura nu mai dura mult, si clopotelul suna vesel , anuntand o pauza lunga si binemeritata .
Oprindu-si un chiuit de placere, Shiro sari in picioare, aproape trantind scaunul de pamant, saltandu-si , dintr-o miscare, ghiozdanul de la pamant, si , impotriva euforiei generale din corpul sau, statu cuminte si o astepta cuviincios pe Chalise sa isi stranga lucrurile.
Batand nerabdator din picior, brunetul aproape ca se arunca peste masa ca sa faca curat mai repede si sa plece din acea clasa imputita . La propriu , caci intreaga incapere mirosea a formol si dezinfectant .
-Shiro .. Nu te mai grabi asa ... se ruga, plangacios Chalise, apucandu-l usor de maneca si tragandu-l inapoi .
-Trebuie sa respir ! se miorlai baiatul , luandu-i-o inainte si fugind catre usile duble ale scolii .


Scoala : Liceul High Field , cunoscut ca si liceul geniilor din Ardos, undeva pe langa Pheonix , America .
Orasul era destul de maricel, si destul de cunoscut. Mai toti cei care voiau cu adevarat sa invete veneau aici, dar asta nu insemna ca toti cei din acest liceu erau buni la toate materiile . NU !
Existau destul de multe exceptii, dar sa le lasam pe acestea la o parte .
Liceul era destul de mare , pus undeva la marginea unei paduri , uriase si verzi . Scoala avea 3 corpuri , si alte doua semnificand : cantina si locul unde isi faceau veacul profesorii .
Din pacate , oricand de modern era acest oras, vremea nu tinea mereu cu locuitorii acestia veseli . Daca nu ploua cel putin de doua ori pe luna, vremea nu se simtea bine. Iar astazi era una din acele zile jilave, in care picaturile reci de apa spala tot ce le iese in cale , udand pamantul pana la refuz . O ceata usoara se lasa peste tot , facand ca bancile plasate strategic pe campul deschis de langa corpul cel mare , unde se afla si clasa de biologie, sa se ascunda pe dupa plapuma aceea alba si rece .
-Excelent ! rabufni maniat Shiro, muscandu-si limba ca sa nu se apuce sa injure .
Nu era civilizat , insa toate se intamplasera pe dos in acea zi .
Fusese ascultat la matematica , daduse un test la engleza si fusese scos la tabla si la biologie . Nu era drept ! Mai urma sa dea probe suplimentare la sport si sa primeasca un alt test la chimie si totul era perfect .Si ca sa puna capac la toate : ploua !!!
-De ce , in numele lui Dumnezeu trebuie sa ploua ? Parca plouase ieri ! se planse Shiro , simtind mana atat de cunoscuta a prietenei sale pe umarul lui .
-Stai calm ! Va inceta, mai devreme sau mai tarziu ! ii zambi fericita Chalise, luandu-l de mana si tragandu-l in ploaia care iti ingheta si sangele in vine .
Razand, Shiro o apuca pe satena de talie si o invartie in ploaie, simtind cum tricoul sau se uda, iar pielea i se increteste, insa nu spuse nimic .
Inca razand infundat, si fugind prin ploaie, Chalise se opri brusc, chiar la intrarea in cantina, tinandu-l pe Shiro de mana .
-Se pare ca avem colegi noi ! rase ea, aratand un Volvo rosu si un Mercedez negru , parcate regulamentar in parcarea , plasata strategic langa cantina.
-Oare cine or fi ? se gasi Shiro sa intrebe .
Cand usile sa dadura in laturi, doi dintre prietenii lor iesind afara, brunetul reusi sa vada un grup compact aflat undeva la ultima masa .
Se deosebeau atat de tare de restul , incat chiar nu puteai sa ii treci cu privirea. Erau cu totii aratosi, chiar neinchipuit de frumosi, prezentand o gratie ingereasca. Insa erau ... cel putin fata care ii atrasese atentia, tristi . Nu zambeau , si abea daca isi miscau buzele ca sa vorbeasca.
Desi toti ochii erau atintiti asupra lor, acesti cinci tineri nu pareau sa bage in seama niciun alt suflet ce se afla langa ei. Nu parea sa ii intereseze altceva decat grupul lor restrans .
Erau .... reci !
Sufletul i se stranse dureros, si stomacul i se contracta, exact in momentul cand roscata de la masa aceea tacuta se uita la el . Privirea ei era curioasa, insa atat de goala,incat Shiro chiar se intreba ce o suparase si daca putea sa o ajute .
Inghitind in sec, si ignorand convorbirea animata intre iubita sa si mai multe fete, aparent prietenele ei, brunetul inainta catre cantina, sa isi ia mancarea .Insa ochii lui uimiti ramasesera pironiti asupra roscatei atat de atragatoare. Era ceva la ea care il facea sa uite de tot, de ziua aceea ciudata si nebuna , si sa se simta din nou ... fericit, scutit de orice .
Dar instinctul ii spunea ca ea nu era chiar asa de ... normala pe cat parea !
Tragand aer in piept, simtind cum plamanii incep sa il usture, Shiro isi intoarse capul catre ceea ce voia sa faca . Se parea ca nimeni nu incerca sa vorbeasca cu noii veniti . Nici macar exorbitantul sef de clasa sau de scoala .Nimeni nu se apropia de cei trei baieti si de cele doua fete .
Inghitind din nou in sec , brunetul isi intoarse din nou capul catre masa aceea singuratica si linistita, si simti un junghi in inima cand ochii verzi si intrebatori a brunetului afla la acea masa se pironira in ai lui .
Scrasni din dinti cand vazu ca mana, surprinzator de alba a individului , mangaie obrazul fin al roscatei, care scutura usor din cap si zambi .
’Doamne ...’ inima ii sari din piept la acel zambet .
Ea ... nu putea fi atat de frumoasa ... nu avea cum ...
-Shiro ... Iubire ? Esti bine ? vocea Chalisei ii vibra in urechi, straina , raspicata si distanta .
-De ... de ce n-as fi ? se desprinse cu greu din acea stare .
-Esti rosu tot ... Ai febra ? intrebarea i se parea prosteasca si nelalocul ei .
Clatidand din cap, si nereusind sa isi scoata din minte acel zambet, Shiro practic fugi catre masa sa , tarand dupa el o satena foarte uimita .
’Ce naiba se intampla cu mine ? Am cea mai frumoasa fata din scoala si nu pot sa imi scot din minte chipul unei straine ? Acu un minut voiam sa sar pe Chalise si acum,..... ‘ raspunsul la intrebare refuza sa apara, sacaindu-l in timp ce el se juca distras cu mancarea , uitand sa participe la conversatia dintre prietenii sai .
Desi avea privirea in pamant, el nu vedea decat ochii arzatori ai acelei roscate, iar sufletul lui mai facu o tumba nebuneasca cand isi aminti acel zambet minunat .
-Shiro ... Nu trebuie sa mergi la chimie ? vocea exasperata a Chalisei il scula din reverie inca o data .
-Oh .. Ba da .. Mersi .. ii zambi, uitand sa o pupe asa cum facea de obicei .
Grabindu-se prin ploaie, multumind cerului ca acele picaturi inca reuseau sa il calmeze , ajunse in corp exact la timp .
Alerga pe coridor, patinand pana la usa, numai ca sa dea nas in nas cu profesorul sau : domnul Kandinski – un barbat maruntel si indesat , cu ochelari cat fundurile de borcan , poreclit de elevi D-nu Broscoi , asta si din cauza cheliei sale lucioase.
Isi ascunse zambetul, intorcand capul ca sa se scuze si sa se repeada la banca sa .... de obicei goala . Dar nu si astazi .
O frumusete venita parca de pe alt taram ,era asezata pe scaunul aflat langa al sau.
Shiro inmarmuri in prag , cu ochii cat cepele si cu gura deschisa, simtind privirea analitica a tinerei asupra lui .
-Domnisorule Blackthorn ai face bine sa iei loc langa noua noastra studenta : Yume Lionheart . E venita tocmai din Anglia si nu s-a acomodat prea bine cu aceasta comunitate. Fiind cel mai bun din acest an, ai face bine sa te comporti frumos,si sa incetezi sa te mai holbezi asa la ea . vocea sparta, pitigaiata si sacadata a profesorului rasuna in clasa ciudat de linistita .
’Nu se poate ...’ isi planse de mila baiatul , inaintand catre locul sau , si asezandu-se fara tragere de inima .
Poate ca oricine in locul sau ar fi inceput imediat o conversatie cu frumoasa straina, insa nu si el ... Nu stia ce sa faca ... Era pierdut !
-Imi pare rau ca nu m-am prezentat inainte ! vocea ei suava ii opri respiratia, iar el se vazu nevoit sa intoarca capul catre ea, si sa se inece din nou in acei ochi neinchipuit de frumosi .
-Nu-i nimic ... Numele meu e Shiro Blackthorn ...Si cred ca pe tine te cheama Yume ! zambetul lui era fortat , cel putin in mare parte.
Ceva din el voia cu orice pret sa intinda mana si sa atinga acel obraj atat de fin , sa traseze linii fine pe acele buse rosii, sa o auda razand . Buzele il ardeau de o dorinta straina lui.
Ea zambi din nou, intorcand capul catre tabla, si oftand o ultima data, il ...ignora .
Shiro auzi vag sunetul scaunului ei tras mai departe de al lui, insa crezu ca doar i se pare .
Intristandu-se din ce in ce mai mult, Shiro refuza sa o mai priveasca, simtind cum ceva din regiunea lui mai joasa tresalta suparat pe decizia lui.
Ora se termina surprinzator de repede. Dar cand privirea lui se muta asupra locului de langa el , frumoasa zeita disparuse .Nu mai era in clasa, oricat de mult ar fi cautat-o cu privirea .
Si cat de trista paruse, cat de apatica fata de persoana lui .
Distras din nou de intrebari fara raspuns nici nu observa cum ora de sport se duce si ea, si chiar ciuli de la ultima lui ora, refuzand sa mai dea ochii si cu Chalise, in starea ciudata si rusinoasa in care se afla .
‘ Futu-le de hormoni de crestere ,,, si sa fac ceva in el de testosteron ...’ isi blestema el reactia cat se poate de normala a corpului sau .
Faza ciudata era ca lui nu i se mai intamplase niciodata sa i se.... ridice din cauza unei singure priviri . Mai ales ca Chalise trebuia sa il atinga de mai multe ori in acea zona ca sa obtina o reactie asemanatoare .
Se parea ca Yume ii trezise mai repede interesul , desi nu stia exact cum . Ii era rusine de el , mai ales daca isi amintea acel gest tandru intre brunet si roscata .
Muscandu-si buza de jos , Shiro alerga pana la camioneta sa, trantindu-se exasperat pe bancheta soferului si pornind motorul . Deja pantalonii erau prea stramti ! Si il durea ingrozitor.
Dar mai avea o chestie de care ii era groaza : urmatoarea intalnire cu acea focoasa roscata .
Inghitind in sec , iesi rapid din parcare tulind-o catre casa . Nu obervase o pereche de ochi amuzati privindu-l din acel Volvo sangeriu .

Sho-ro Gaki- Requiem for a Dream

“ CHISHIO ....Chishio ..... chi-shio ...”

Un murmur slab, mai mult un marait, un sunet iesit dintr-un gatlej sec, uscat, spus de un suflet disperat . Din acel strigat slab, un galgait inspaimanta sufletele aflate la marginea padurii intunecate !

Un fior ii cutremura pe toti, sufletele incolacindu-se speriate, insa nimeni nu indrazni sa se miste ! Cine ar fi avut curajul necesar sa sara in apararea unei alte fiinte , cand toti erau amenintati de aceeasi forta , mai rea decat orice demon ?

-Ar trebui sa ne miscam ... cineva sopti, inspaimantat de posibilitatea ca acea creatura sa se napusteasca asupra lor .

-Dar nu stim ce e ... Nu stim ce ne va face ... Vrei sa murim cu totii ??? aproape ca urla un altul , insa vorbele ii pierira pe buze.

In fata lor, dincolo de focul ce palpaia mistuitor si jucaus, o forma , o umbra aparu de nicaieri.

-Ati vrut excursie ... mormai un alt suflet pierdut in mrejele disperarii .

-Totul trebuie sa fie un vis .. Nu e posibil .. planse o fata a carei par negru se confunda cel mai tare cu mediul intunecat din jurul lor

O crenguta trosni undeva in dreapta micului grup, insa nimeni nu indrazni sa intoarca capul. Ce era creatura care ii urmarise ? monstrul ce le devorase prietenii nu avusese parte de suficient sange ca sa se sature pentru o singura noapte ?

Un vant destul de puternic suiera printre copaci, ridicand in drumul lui frunzele moarte , creind un sasait lugubru in jurul grupului restrans de adolescenti. Erau cinci la numar, cinci ce puteau sta in picioare, sau puteau fugi.

Ceilalti cinci fusesera ori mancati ori sfartecati. Mainile le fusesera rupte sau smulse cu brutalitate de la locul lor, lasandu-i astfel sa sangereze . Daca totusi nu fusesera atat de norocosi incat sa scape din ghearele lungi si ascutite, sa fuga de dintii stralucitori , atunci lesurile lor eviscerate , carcasele trupurilor lor erau imprastiate pe solul fertil a padurii . Oasele lor alba, sau cu ramasite din carnea frageda , ca de pui, erau raspandite peste tot, roase complet sau rupte. Nimic, nici macar craniile nu ramasesera din ei . Ochii goi le erau indreptati speriati catre cer, in timp ce propriul sange , ce sarise pe ferigile inalte, le curgea pe fata .

O oroare ! Mirosul metalic al sangelui impregna aerul cu odorul lui sinistru, intorcand stomacurile pe dos, sau provocand lesinuri in randul celor ramasi . Insa pentru cat timp, acesti ultimi supravietuitori vor ramane pe taramul celor vii ?

Un urlet prelung se rasfranse din toate directiile, pe tonalitati diferite . Nu era numai UNUL !!! Erau cu mult mai multi , mai puternici, mai rapizi ... mai flamanzi !

-S-a zis cu noi ! planse o fata , ingropandu-si fata in camasa iubitului ei , care incepu sa tremure , necontrolat, temandu-se mai mult pentru propriai viata decat pentru a prietenilor sai .

Nu mai apucara decat sa vada trei sau chiar patru corpuri imense, agile , armonios construite , chiar gratioase, rasarind dintre umbrele noptii, sarind peste focul aprins, si ranjind la ei .

Nu pareau cu nimic mai diferiti de oamenii normali, insa urechile alungite, parul valvoi si plin de frunze, acel ranjet sadic , ce dezvaluia doua siruri de dinti ascutiti stralucitori, si buzele date peste cap, patate de sange , ochii ingustati cu pupilele stralucitoare ca la pisici – gustati ironia ? – toate aceste lucruri ii dadeau de gol . Probabil ca natura lor monstruoasa nu se diferentia foarte tare de toate celelalte , insa ... victimele nu aveau de unde sa stie ce erau EI .

Degetele subtiri , cu unghii tari si majite de sange se intinsera spre acel grup tremurand, curmand orice suferinta . Gurile acelea flamande prinsera de gaturile descoperite ,muscand adanc, sugand fiecare picatura de sange , lipaind ranile deschise, ca apoi sa rupa incet , mestecand cu placere pielea, muschiul , sugand din oase maduva aceea gustoasa .

Intr-o clipa , toata forfota aceea se termina . Sau aproape ! Una din fete reusi sa se ascunda , bagand la inaintare pe cel ce o proteja, si fugi cat o tinura picioarele mobilizate de acea panica dezgustatoare .

Sarea peste crengile cazute, simtind cum angoasa ii roade incet stomacul , fancandu-i intestinele sa tresalte . Inima ei batea extrem de repede , insa ei nu ii mai pasa . Voia sa supravietuiasca !

-Hmmm? Poate ca totusi ar trebui sa o lasam sa traiasca ! cineva rase , undeva in dreapta fete, facand-o pe aceasta sa tresare si sa tipe , impiedicandu-se .

Era o voce de femeie ! O voce asemanatoare cu a unei adolescence ! Dar cum de era posibil ?

Fugea si fugea, umbrele noptii napustindu-se rau prevestitoare asupra ei, in timp ce plantele ii zgariau pielea plina de vanatai si rani mai vechi . Ochii ii inotau in lacrimi, astfel ca totul ii aparea in ceata , insa fata nu se oprea de nici o culoare !

-Cred ca glumeste ... Elizza ... rase un altul , in timp ce tanara neajutorata isi dadu seama ca nu mai avea unde sa fuga . Era incoltita !

Nu avea cum sa mai fuga de ei , sa se salveze din ghearele a ceea ce parea a fi .... varcolaci .

Se opri incet , in mijlocul unui loc mai gol , si cazu in genunchi epuizata . Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji, insa nu le mai simtea.

-Gata ? Voi oameni chiar nu sunteti cu nimic mai diferiti de niste vaci ce trebuiesc duse la abator ! rase o voce de barbat, cristalina, prietenoasa, calda .

-Esmet ! Nu o mai tachina ! o fata aparu in fata victimei neajutorate , speriind-o . Nu parea cu nimic mai diferita de umbrele ce se materializau incet , formand un cerc in jurul fetei .

-Offf ... Yume ... Ce ne vom face noi cu tine ? cel numit Esmet continua , rupand tacerea .

Bruneta , cazuta la pamant ii privi infricosata pe fiecare in parte . Luna plina de deasupra o ajuta enorm, iar trasaturile lor atat de frumoase ii aparura ,iluminate, mai clar .

Erau trei baieti si doua fete . Fetele lor ingeresti constrastau atat de tare cu monstrii insetati de sange pe care si-i imaginase, inca chiar isi opri un un oftat de surprindere . Erau cu adevarat frumosi , cel putin baietii ...

Toti erau tunsi scurt , cu parul valvoi. Privirea tinerei se abatu asupra celor doua fete : una era mai in spate, ascunzandu-si chipul pe dupa perdeaua de par rosu stralucitor, insa bruneta de pe jos stia ca aceasta voia sa scape cat mai repede de aceasta povara aparuta pe neasteptate . Insa cea de-a doua fata, o blonda destul de atragatoare, insa cu nimic mai frumoasa decat roscata , ranjea sardonic, privindu-si prada pe sub genele lungi si negre .

Toti aveau pielea alba, usor stralucitoare , inalti si bine facuti . Fetele aratau ca niste fotomodele, sau cel putin tipa blonda .

-De ce .... reusi sa ingane bruneta aflata la mila atacatorilor ei .

Nu primi decat rasetele lipsite de umor din partea opusa . Roscata nu se miscase insa de la locul ei .

Un brunet, a carui par era inspicat si cu rosu, se apropie rapid de bruneta aflata pe jos . Mana lui mare ,dar gratioasa , se inclesta in masa incalcita a firelor ei de par .

-Ca sa nu o mai suparam si mai tare pe Yume, ar fi bine sa iti incheiem aceasta aventura cat mai curand . Elizza ... vrei sa faci onorurile ? Nu ai apucat sa mananci prea mult ... rase acesta, ochii lui verzi pironindu-se veseli asupra celei din fata lui .

Blonda chicoti si pasi , usoara catre Esmet, masurandu-si cu grija pasii . Insa , inainte ca ei sa poata sa faca ceva , bruneta suspendata de par fu luata cu brutalitate din mana intinsa a lui Esmet . Yume disparuse demult de la locul ei .

Elliot si Mario , un saten cu trasaturi usor efeminizate cu ochii negri ca taciunele si un brunet , mai mult albastru la par decat negru , cu niste ochi albastri , mai inchisi ca cerul innourat , facura un pas in fata , gata sa se apere de orice atacator care venise pe nesimtite .

Insa nu era nimeni !

-Yume ... Unde e prada mea ? Elizza marai scurt, scoasa din pepeni de brusca interventie a roscatei .

Doi ochi aramii , dand usor spre acel galben –miere , stralucira undeva in fata blondei .

Un parait umed rasuna in partea aceea de padure , iar aerul se umplu iarasi de mirosul cald de sange . Stropi micuti sarira catre cei patru adolescenti .

Sangele straluci in lumina alba a lunii, ultima marturie a existentei unei fete ce plecase bucuroasa intr-o excursie cu prietenii ei . Numai ca se aflasera cu totii la locul si momentul nepotrivit . Astfel cu totii isi pierdusera viata .

-Yume ! Pentru numele lui ... insa cuvintele injurioase ii murira imediat pe buze, in timp ce roscata slobozi un ultim raget infiorator, maraind la ceilalti.

Nu mai misca nici unul , cei trei baieti lasandu-si capul in pamant .

-V-am zis ca daca iesim la vanatoare nu ne jucam cu prada ! Daca veti continua asa ... nu va mai las sa mergeti nicaieri si veti trai pe baza de ... animale ! Nu ma mai infuriati ! Spre deosebire de voi ei au sentimente ! aproape ca planse roscata, insa lacrimile ii fusesera uscate demult.

’Am ajuns numai o umbra a ceea ce fusesem canva ! Un monstru cu chip uman ! Un pradator de temut , ce are la cheremul lui toata prada de care are nevoie ! ‘ sufletul ei gol mai zvacni odata .

Constiinta o mustra, insa nu putea sa se impotriveasca tuturor . Trebuia sa se mai si hraneasca in felul acesta, chiar daca ei nu ii placea .

Oftand, lasa cadavrul fetei , a carui gat atarna moale si nelalocul lui , sa cada pe pamantul jilav. Pasi gratioasa , stergandu-si mainile de hainele noi ce le purta pe ea .

-Offf... Daca o sa faci asa si peste o suta de ani, ai sa ramai singura ! marai o amenintare blonda , insa Yume nu ii acorda nici o atentie, privind mereu inainte, ochii ei fiind goi de orice emotie, iar mintea parand nefunctionala .

Era secolul optsprezece ! Legendele cu varcolaci inca existau, insa timpul se oprise pentru ei de prea multa vreme .

Totul devenea cenusa pe langa ei, dar ei indurau , si urmareau cum toate se transforma, adaptandu-se tuturor incercarilor omenesti . Ea voise ca sa traiasca printre cei ce isi donau o data pe an carnea si sangele astamparari foametei lor nesatioase .

Insa ...cu cat timpul se scurgea mai repede cu atat foamea aceasta se diminua , iar ea nu mai simtea nevoia sa manance . Dar nu era singura !

-Ar fi bine sa plecam ! sopti , mai mult dand din buze decat scotand sunete efective .

Dar ei stiau deja!

Zambi trista, si disparu in noapte .

’Sho-ro gaki !’ aceasta ii era numele in randul lor , si acesta ii va ramane .