-Cum adica o fata a murit sfasiata de o puma ? vocea usor panicata a lu’ Nick , prietenul blondin cu ochi albastri ,veseli de obicei, a lui Shiro scanci .
Era pranzul , adica partea din zi care ii interesa cel mai mult pe elevii prea stresati ai liceului High Field . Singurul moment care conta cel mai tare, cand burtile se puneau la cale, si cand barfa era in floare .
-Nick ... Tot ce am spus pana acum a fost adevarat ! vocea exasperata a Chalisei marai din capatul cel mai indepartat al mesei .
Bine inteles ca masa unde genialul baiat Shiro se afla, muncindu-si creierii pentru cine stie ce problema, era in centrul atentiei. Nimeni nu acorda mai mult timp altor discutii decat celor ce se desfasurau nestingherite la aceasta masa. Elevii , nu contau ce clase erau, trageau cu urechea la ce spunea fiecare din cei prezenti la acea masa, lasand o liniste deplina ori de cate ori, Shiro sau chiar Chalise deschideau gura .
Agitandu-se teatral, Chalise atrase privirile panicate a mai multor copii ce obisnuiau sa mearga in excursii . Zilele insorite erau numeroase aici ,in Aron, asa ca multi plecau din orasul plicticos , cat mai departe cu putinta . Unii strabateau km buni ca sa ajunga la mare, insa unii se multumeau si cu aerul curat din padure.
Desi toti auzisera de oribilul accident al fetei serifului din acest oras, nimeni nu daduse prea mare atentie detaliilor. Asta pana sa raspandeasca Chalise barfa !
Icnind exasperat, simtind cum stomacul i se revolta impotriva mancarii ciudate de la cantina, Shiro se ridica ,clatinandu-se,in picioare . Ii era rau, insa nu avea sa admita acest fapt nimanui. Desi fata ii era alba ca varu , iar sudoarea ii stralucea pe frunte , in broboane minuscule , inca dadea impresia ca se simtea bine .
Pasi, nu foarte sigur pe el catre locul de depozitare al deseurilor , simtind cu i se inmoaie picioarele, genunchii devenind usor, gelatinosi. Evita cu grija fiecare om ce ii iesi in cale, strambandu-se din cand in cand , stomacul sau zvacnind puternic cu fiecare pas. De acum era galben , ca ceara ! Muscandu-si limba si inspirand adanca, baiatul reusi sa iasa afara, aruncand la intamplare resturile neterminate ale pranzului din acea zi .
O briza racoroasa ii ingheta pentru un moment fata, in timp ce el se chinui zadarnic sa nu vomite in acel loc. Totusi ... voia sa mai pastreze ce avea din demnitate, mai ales ca deja si-o stricase.
Decand venisera acei elevi noi, el avusese mari probleme cu autocontrolul in preajma roscatei . De cate ori ii auzea numele o roseata ciudata i se strecura spre obraji, si de cate ori se afla langa ea, sangele i se strangea nemilos in partea de jos a trupului , trezind la viata ceea ce el voise sa ramana adormit .
Deja trecusera ... trei saptamani ? Cei drept, moartea acelei fete avusese loc acum .. trei zile, insa lui nu ii pasase. Ba mai mult, incerca cu disperare sa o evite pe Yume, convins ca se face de ras de fiecare data cand da ochii cu ea.
Gemand din nou, de data asta mai tare, Shiro se incovoie de spate si , cu chiu cu vai, reusi sa intre in padurea de langa scoala . Aerul umed si rece, in ciuda soarelui destul de puternic de afara, il izbi linistitor, peste portiunile de piele descoperite . Stomacul ii tresari din nou, mai violent , decis sa verse tot continutul sau .
Aplecandu-se si mai mult in fata, respirand pe gura, Shiro isi sustinu greutatea in copacul de langa el . Tremura necontrolat si era convins ca o sa cada gramada pe pamantul jilav, vomandu-si pe piept sau in poala. Insa o mana rece i se apasa pe frunte si o alta i se duse spre stomac, degetele fine mangaindu-i stomacul care se relaxa oarecum .
-Nu te opune ! Vomita, caci iti faci mai mult rau asa . o voce ingrijorata, plapanda si linistitoare ii susura melodioasa in ureche,in timp ce un corp perfect i se lipi de al lui, sprijinindu-l si sustinandu-l.
Nu trebui sa se intoarca ca sa stie cine era salvatoarea sa. Roseata ii colora imediat obrajii palizi, in timp ce palma fina aflata pe pielea lui apasa usor. Nu ii trebui mult ca sa priceapa mesajul , si aplecandu-se si mai mult, lasandu-si o parte destul de mare din greutate asupra celei ce il tinea, voma neoprit cateva minute in sir . Asta pana ce stomacul sau nu mai avu ce sa verse, revenind usor usor la normal.
Shiro simti vag cum mana de pe stomacul sau traseaza cercuri linistitoare , calmandu-l in timp ce el incerca sa stea drept . Deja arunca la gunoi toata demnitatea sa.
-Nu te forta ! Daca ma lasi sa te ajut nimic rau nu se va intampla ! aceeasi voce ii canta in ureche.
Era ...fericit sa fie alaturi de ea, desi ceva ii spunea ca nu toate erau ceea ce pareau a fi .
Intorcandu-se pe calcaie , incet pentru a nu-si supara salvatoarea sau stomacul , Shiro se pomeni uitandu-se in cei mai minunati ochi pe care ii vazuse vreodata . Acel galben-verzui, pisicesc, sclipind in lumina filtrata de frunzele de deasupra .
Parul rosu se unduia usor, infoindu-se matasos la fiecare adiere . Inima i se opri in gat cand fiinta extraordinar de frumoasa din fata lui zambi . Mainile ei inca erau pe corpul sau epuizat, trasand cercuri perfecte pe abdomen sau masandu-i tamplele .
-Daca vrei ... putem ramane aici pana iti revii ! vocea de catifea ii facu inima sa bata mai repede, in timp ce chipul ei de o paloane neobisnuita arata in jur.
-In plus ... Avem chimie parca ! rase ea, vocea cristalina vibrand pana in adancul sufletului sau, aducand un nou nod dureros , blocandu-i gatul .
-Nu m-ar deranja sa ...lipsesc de la ..chimie ! vocea lui se pierdu incet cand ochii ei se perindara asupra trasaturilor sale .
Chicotind din nou, Yume se indeparta usor de el tinandu-l de mana si tragandu-l catre un loc izolat de unde puteau sa vada totul , insa nimeni nu ii putea vedea pe ei . Si spre surprinderea sa, mai ales ca el nu mai simtea nimic altceva decat mana ei pe a lui, locul era uscat si destul de insorit.
Dandu-i drumu la mana, spre dezamagirea brunetului, roscata se aseza gratioasa pe locul ei. Ea era mereu gratioasa, mereu de invidiat sau de iubit in cazul sau .
Ochii ei , surprinzatori de veseli, il invitara sa ia loc langa ea , insa cand Shiro se apleca ca sa se aseze, un geamat destul de stins ii parasi buzele. Dar el nu trecu neobservat de tanara noastra , care se stramba un pic, si il trase jos , prijinindu-i capul de poala ei, si cu restul corpului intins pe terenul uscat .
Rosind pana in varful urechilor, Shiro dadu sa se scuze si sa se ridice, insa ea il opri, prinzandu-l de umeri . Stransoarea era destul de puternica, asa incat el prinse imediat mesajul : nu era bine daca se ridica .
Inghitind in sec, baiatul sorbi din frumusetea celei ce il mangaia linistitor pe cap, ochii lui sarind de la o trasatura la alta, in timp ce pantalonii sai se stransera incomozi . Spre norocul sau umflatura aceea nu se vazu, astfel ca el nu trebui sa se ascunda de ochii ei intrebatori, ori de cate ori un icnet ii parasea buzele.
-Stii ... Esti primul care ma accepta langa el . rase ea, comentariul acesta aparand de nicaieri si luandu-l prin surprindere.
-Cum adica? se gasi sa intrebe, neintelegand motivul pentru care cineva ar vrea sa stea departe de ea.
-Pai .. din cauza lui Esmet toti se feresc sa interactioneze cu noi . ii sopti ea .’Desi asta e spre binele vostru !’ si ofta , dezamagita de toti si toate, tristetea reaparand pe chipul ei de inger.
-Esmet e brunetul cu ochi albastri ? vocea lui suna sparta, mai mult un marait de gelozie decat orice altceva. Incercase in zadar sa si-o controleze : in preajma ei nu putea sa se prefaca ca totul era OK si ca totul era superb .
-Nu ..rase ea , aratandu-si frumoasa dantura : un sir de dinti albi precum perlele cu doi canini ascutiti, un pic mai lungi decat restul . Nu era nimic in neregula cu ea, decise el instantaneu, evident vrajit de catre zeitatea de marmura de langa el.
- Dar atunci ? vocea lui era pitigaiata, mai mult o soapta decat ceva concret .
-pai .. Cel de care ai vorbit e Mario, insa Esmet e cel brunet cu ochii verzi ... Celalalt e Elliot .vocea ei parea meditativa.
Shiro nu mai gasi intrebari pe care sa i le adreseze, asteptand ca ea sa continue nestingherita . Degetele ei treceau fara oprire prin parul sau , masandu-i scalpul , si facandu-l sa se apropie de forma ei perfecta.
-Si cum spuneam ... Din cauza lui Esmet, nimeni nu vine sa vorbeasca cu noi! Are mereu impresia ca e sef peste toti, insa o sa-i dovedesc, desi am mai facut-o , ca se inseala ! Yume spuse hotarata, cu privirea pierduta pe geamurile scolii, privind fara tinta.
Shiro scutura usor din cap, facand-o sa se uite intrebator la el . Un zambet trist i se picta pe buze, in timp ce el dadu sa se ridice, in ciuda faptului ca stomacul inca ii zvacnea dureros.
-Chiar trebuie sa te leg de pamant ca sa te fac sa stai intins ? vocea ei parea de o potriva amuzata si serioasa, in timp ce mana ei o cuprinse din nou pe a lui .
-Dar nu pot sa stau asa ... insa restul propozitiei se pierdu cand fata il trase catre ea, smucindu-l in fata, corpul lui cazand pe al ei.
Facandu-se mai rosu ca racul, Shiro dadu sa se scuze, insa buzele ei le acaparara pe ale lui , iar el uita sa respire . Mirosea incredibil de bine, si nu se putu abtine sa nu incerce sa o sarute mai adanc.
Spre surprinderea lui , fata il lasa, bratele ei incercuindu-i gatul , trupul lui sprijinindu-se in intregime de al ei.
Shiro nu stiu cat statusera asa, sarutandu-se ,cu fiecare secunda care trecea, cu mai mult foc , mainile lui hoinarind pe spatele ei, trasand linii pe pielea usor rece si matasoasa.
Timpul parca incetase pentru ei doi, desi afirmatia era numai pe jumatate adevarata. Brunetul nu se mai gandea la nimic, insa o intrebare i se ridica in minte : De ce il saruta tocmai pe el ? Si cum avea sa dea ochii cu Chalise dupa asta ?
Dar mai important : Ce avea el sa se faca cu durerea mistuitoare , poruncitoare de acum din partea de jos a corpului sau !?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu