”-M-ai intrebat ce cred si o sa-ti spun: Cred ca e relativ usor ca oamenii sa accepte existenta unor fenomene ca telepatia sau precognitia sau teleplasmul , pentru ca dorinta lor de a crede in asa ceva nu-i costa nimic. Nu le da insomnie . Cu mult mai nelinistitoare e idea ca raul pe care il fac oamenii traieste si dupa ce ei au murit ! “
Salem’s Lot – Stephen King
”Niciun organism viu nu poate exista vreme indelungata , patrandu-si in acelasi timp facultatile mintale , in conditii de realitate absoluta ; exista teorii conform carora chiar si ciocarliile si greierii viseaza .”
“Stafiile din Casa de pe Dealuri”- Shirley Jackson
Nicio fiinta vie nu isi poate uita trecutul; sa isi aseze mantia uitarii asupra unor evenimente si sa cada in nesimtire. Le poate camufla in diferite sentimente, trecutul insa ramane parte vie, ce pulseaza constant , a organismului nostru.
Nu avea cum sa uite, insa asa prefera. Incercase de mii si mii de ori sa nu isi aminteasca, sa isi continue viata ca si cum nimic din ceea ce facuse pentru a supravietui nu se intamplase. Ii era rusine de sine insusi, de ceea ce devenise, de ceea ce va face, caci durerea, singuratatea si moartea totdeauna recidivau, chemate inapoi de cine stie ce forta nedorita.
Stia, cumva, ca oamenii care se apropiasera de ea vor muri. Dar nu voia sa spuna, nu voia sa isi aminteasca sirul inspaimantator de lung al deceselor survenite din cauza unor lucruri.. nu tocmai normale. O ustura si asa sufletul, inchis in colivia lui intunecata, inecandu-se in propriai nefericire.
Se intoarse pe pat, incapabila sa inchida din nou ochii, temandu-se ca umbrele aveau sa o vaneze, ca totul se va sfarsi inainte ca ea sa poata face ceva. Mirosul dulceag al pielii lui ii invada narile, mangaindu-i singuratatea si inima ranita, insa nu voia sa il caute, sa il strige. Gustul sangelui de abia baut ii intepa usor limba sensibila , in timp ce lacrimile continuau sa cada, udand cearsaful alb. Ii era usor greata, insa nu isi putea aduce aminte ce facuse, desi cioburile si baltile de sange din jurul ei ii puteau confirma cateva banuieli morbide. Nu avea cum sa indrepte greseala facuta.
Auzi , vag, tipete la parter, insa nu dori sa stie ce se intampla, nu voia sa ia parte la certurile lor, caci stia ca despre ea vorbeau.
Voia sa plece de acolo insa ei vor stii. Nu isi putea permite sa mai greseasca inca o data.
’Viata ar fi fost cu mult mai simpla fara mine ! ofta in sinea ei, intorcandu-se cu fata spre perete, muscandu-si buzele in speranta ca lacrimile vor inceta sa ii mai pateze obrajii.’Nu e suficient ca sunt varcolac si ca nu pot schimba acest lucru printr-o moarte usoara, dar mai trebuie sa fiu si vampir ! Trebuie neaparat sa imi atac prietenii ori de cate ori ma trezesc dintr-un cosmar, sa sar sa ii sfasii fara mila deoarece cred ca ma vaneaza ? Nu pot oare sa am si eu ceva uman in mine ? Gresesc... nu am fost niciodata umana ca sa fiu acum ! ‘ sughita Yume, tremurand , incapabila sa scape de toate gandurile negre care o copleseau cu numarul lor. Isi simtea trupul greu si voia sa doarma, insa cosmarul care cauzase atatea probleme dorea sa isi continue drumul.
Nu putea sa uite de el. Nu putea !
O durea atat de tare !
Inchise ochii, prinzandu-si genunchii cu bratele si tragandu-i la piept. Scancetele devenira mai pronuntate caci obosise sa le mai ascunda, in timp ce la parter cearta continua mai aprinsa ca niciodata . Elizza isi sustinea cu infocare ideile, in timp ce barbatii o ascultau, din cand in cand Esmet dezaproband-o, argumentele devenind si mai usturatoare cu fiecare minut. Ar fi vrut ca cineva sa vina si sa o tina in brate, sa ii aline suferinta.
Gandurile ei plecara catre baiatul care cazuse in mrejele vrajilor ei. Baiatul care acum o iubea, si era gata sa renunte la tot, la umanitatea lui pentru ea. Nu dorea ca el sa devina unul ca ei, sau sa se transforme in dusmanul lor. Nu! Nu voia sa lase sa i se intampla asta !
Dar nu stia cum avea sa opreasca acel mecanism ce se pornise deja, mecanism ce ii va aduce nemurirea intr-un fel sau in altu.
Sughita din nou, strangand din dinti! Gustul fierii ii acapara simturile, ametind-o. Ii era rau! Chiar foarte rau, iar lipsa cuiva ,oricui,de langa ea o rodea pe dinauntru. Nu era usor sa traiesti singura, sa ai o multime de persoane impotriva ta !
Mirosul lui ii gadila din nou nasul , in timp ce patul se lasa usor . Cineva se urcase langa ea.
Brate puternice si calde ii inconjurara mijlocul incovrigat, tragand cu blandete de ea, in speranta ca ea se va intoarce sa infrunte ceea ce dorea cu disperare. Insa nu se intampla nimic.
-Nu te-ai schimbat, insa sufletul tau e atat de distrus incat nu cred sa mai am vreo sansa.vocea lui o facu sa tresara.
Stiuse ca era acolo insa nu voise sa ii vada chipul frumos in intuneric. Nu voia sa ii sara in brate cand tocmai el o alungase cu raceala. Nu voia asta ! Trebuia sa ramana tare, sa dea dovada de duritatea, insa tanjea dupa el. Nu uitase dragostea care i-o purtase, nu uitase nimic din trecutul ei. Stia de asemenea ca el nu era singurul care o voia. Nu mai stia in cine sa se increada. Cine nu i-ar fi frant inima ?
Scanci, dand drumul picioarelor ei lungi, si se intoarse pe o parte, ingropandu-si fata la pieptul lui.
Unghiile ei se infundara usor in carnea moale a lui Light , raulete de sange fierbinte si inbietor scurgandu-i-se pe antebrate, insa el nu ii spuse nimic, ci o stranse si mai tare in brate, lipind-o de el. Cand mainile ei ii inconjurara gatul, iar fata ei se ridica, lumina plapanda a lunii cazand pe trasaturile ei, Light gemu disperat. Plansese ! poate din cauza lui, poate din cauza catelusului acela insipid de la parter, poate din cauza omului la care, mai nou, tinea. Poate din cauza ....
Capul ei se apropie de al lui, si buzele ei, reci si umede, dar atat de imbietoare, le atinsera pe ale lui, iar el se apleca si mai mult, ridicandu-si genunchii astfel ca ea trebui sa ii inconjoare bazinul cu picioarele.
Impingandu-se in coate, o aseza pe ea pe pat, el fiind deasupra ei. O privea in timp ce lacrimile isi continuau drumul in jos pe obrajii, pictand-o cu darele lor stralucitoare. Ea sughita din nou, tragandu-l mai aproape de ea, buzele lor atingandu-se intr-un final.
Se parea ca nu putea sa reziste atractiei lui. Nu putea sa stea departe de el. Nu putea sa ... Nu putea sa....
’As vrea sa stiu ca si el tine la mine, insa nu ... Nu tine ! O simt ! Tot ce vrea e ... ‘ gandurile ei se amestecara, in timp ce mirosul lui, dulceata gurii lui, o ameteau.
Insa nu se intampla nimic mai mult. Doar cateva sarutari.
Light se ridica, trantindu-se apatic in capatul opus, lasand-o gafaind usor, din lipsa de aer, pe perne. Se uita la ea, surazand usor, complice .
Yume isi trase picioarele la piept din nou, lasandu-si parul rosu sa ii acopere fata, tremurand din cauza lacrimilor retinute. Trupul lui cald se apropie de al ei din nou, insa de data asta ea il impinse usor, negand orice fel de contact, uimita de propriai reactie.
Insa Light nu se dadu batut ! Cu cat ea deveni mai serioasa in a-l respinge, cu atat el se straduia si mai tare sa o ia in brate, sa o stranga la piept, sa o aline. Ii simtea durerea, si nu stia ce sa faca.
Nu mai iubise pe nimeni inainte ! Nu stia cum sa se comporte. Ii era frica de reactia pe care ar fi putut sa o starneasca! Nu stia, efectiv, ce sa ii mai faca.
-Te rog! Daca nu ... insa nu mai apuca sa continue.
Mana lui i se inclestase in suvitele usor umede din cauza lacrimilor si a transpiratiei, tragand-o inspre el. O stranse in brate, fata ei privind peste umarul lui.
In schimb fruntea lui era lipita de pielea de la baza gatului ei, iar el o legana usor. Voia sa fie alaturi de ea, insa nu avea habar cum sa faca asta !
Ceva ii spunea ca ea nu va supravietui, insa nu stia asta exact. Se va bate pentru ea. Nu traise atatia ani degeaba nu ?
~*~
Soneria suna infundat in aerul greu din camera. Shiro nu se simtea deloc bine, ba mai mult : ii era greata, stomacul lui facand salturi nebunesti, viscerele lui strangandu-se spasmodic. Tremura usor, febra care ii prinsese trupul in menghina ei creindu-i o migrena asa cum nu mai avusese demult.
Clasa se invartea cu el, si isi simtea gura plina de scame. Nu ii era deloc bine! Dar nici la doctor nu avea sa se duca. In primul rand Chalyse s-ar fi agitat de pomana incercand sa il ajute, si apoi .. profesorii l-ar fi privit ciudat. Cate minuni poate sa ofere un orasel mic unui om bolnav.
Ofta, respiratia harsaindu-i in gat. De abia putea sa traga aer in piept. Isi simtea trupul greu si creierul nu voia sa il asculte deloc.
-Shiro ? vocea melodioasa a roscatei , medicamentul lui personal - singura roscata din intreg liceul - ii striga numele in timp ce el de abia reusi sa se ridice.
-Sunt bi... insa nu mai apuca sa continue , sau sa ofere zambetul lui de asigurare tinerei, caci intunericul ii lua vederea, si o stare de usurare totala puse stapanire pe el.
Nu auzi strigatele isterice ale brunetei, in schimb simtii ca e ridicat, si mai simti si mana usor rece a singurei fiinte care parea sa il inteleaga. Il intelegea ! la un nivel pe care el, personal, nu il putea explica.
Dupa aproximativ trei ore, ore care i se parura lui zile in sir, zile fara numar, se trezi in cabinetul sterilizat si mirosind a pastile a scolii. Privi speriat in jur, ridicandu-se prea repede in fund. Compresa rece ii cazu de pe frunte in poala, si ameteala il cuprinse din nou.
Auzi vag usa deschizandu-se si vocea groasa a unui baiat il sperie partial. Ridicandu-si privirea vazu chipul usor enervat al lui Esmet, holbandu-se intrebator in directia lui. Shiro nu intelese intrebarea care plutise prin mintea lui incetosata pentru cateva minute. Aproape ca lesina din nou, capul greu inclinandu-se periculos inspre perne cand cineva il prinse sa nu cada de pe bancheta albastra a cabinetului.
-Nu ar trebui sa te agiti prea mult ! Ai racit asa ca ar fi mai bine sa mergi acasa si sa te culci ! vocea aceea era dulce si atat de plina de dragoste incat Shiro nu putu sa nu o traga pe roscata la pieptul lui.
Ii purtase de grija, asta era clar, dar sa ii vorbeasca si asa ? Nici macar Chalyse nu ii mai vorbise asa.
Chicotind, Yume se desprinse din bratele lui, rosind usor, aratand mai adorabila decat aratase vreodata. Insa... Shiro vazu ceva care ii alunga orice durere : ochii ei erau goi, iar in strafundul lor putea vedea tristetea, durerea si singuratatea. Toate aceste sentimente aflate pe o plapuma intunecata a unui trecut intortocheat. Toate astea ii aparura dinaintea ochilor in mai putin de doua secunde, si aproape ca dadu glas intrebarilor si nelinistii sale, insa o privire scurta catre coltul unde se protapise Esmet il facu sa se razgandeasca. Se parea ca el stia! Insa nu avea cum sa o ajute !
Shiro isi plimba din nou privirea asupra zeitatii din fata lui, zambind stingherit. Voia sa ii spuna ceva, insa nu stia ceva.
-Umm... da ! reusi pana la urma sa sopteasca , gatul congestionat usturandu-l usor.
Privirea ei il analiza, ochii ei verzi plimbandu-se asupra lui cu o viteza uimitoare.
Se intoarse pe calcaie si ii sopti ceva brunetului din colt, iar Shiro putu jura ca il auzise suierand amenintator ca mai apoi sa maraie dezaprobator, si pana la urma sa se dea batut, sarutandu-i usor degetele mainii care se asezase pe fata lui.
Zambetul ei era nesigur, in schimb era fermecator.
Inghitind in sec, Shiro se pregati sa sara jos de pe masa aia, caci numai pat nu ii putea spune, dar brunetul clatina dezaprobator din cap, urmarind-o cu privirea pe Yume care se dusese la asistenta. Se parea ca incerca sa o lamureasca in legatura cu ceva, insa nu reusea. Cand fata fetei se congestiona, un inceput din ceea ce parea a fi o ura profunda pentru intepata de asistenta , ii urati trasaturile, stomacul lui Shiro tresari de cateva ori, si baiatul nu se putu abtine.
In clipa urmatoare cauta ametit o baie sau o chiuveta, insa nu gasi decat un cos de gunoi. Voma fara oprire , zgomotos si gretos in acelasi timp, alertand persoana care statea de garda si care ,aparent, nu ii dadea nici o atentie.
O palma mare si racoroasa i se puse pe frunte, si o alta ii masa stomacul. Pieptul tare a cuiva se lipi de spatele sau, iar Shiro auzi vocea usor panicata a lui Esmet susurandu-i in ureche. Accesul acesta neprevazut de indigestie o convinse pe sora medicala sa ii adea drumul saracului baiat .
Inca clocotind de o usoara furie, dar calmandu-se pe parcurs, Yume aproape ca ii ordona brunetului sa il ia pe Shiro in brate si sa il duca de urgenta la masina . Burnita usoara le facu bine celor trei, spaland mirosul ranced ce atarnase greu deasupra lor.
-Vei sta la noi ! Ti-am sunat parintii si le-am spus unde o sa fii ! Din moment ce ei sunt plecati e mai bine daca stai cu noi ! vocea sigura a roscatei aproape ca il facu sa uite cuvintele si sa fie de acord cu ea in orice privinta.
-Stai asa ! De unde stii ca parintii mei is plecati ? intreba, perplex, brunetul.
-Ti-am auzit ... iubita cum le spunea celorlalte fete ca ei nu vor fi in oras pentru urmatoarele doua saptamani ! surase rusinata fata.
-Si vorbea de parca astepta ca ceva sa se intample in perioada asta ! aproape ca rase Esmet, uitandu-se la chipul transpirat si palid al celui de langa el.
Yume nu mai raspunse desi se vedea clar ca ar fi vrut sa ii spuna vreo doua brunetului, insa se abtinu. Nu dura mult pana ce Shiro adormi din nou, obosit peste masura.
Era doisprezece si douazeci . Pana la ora sapte seara nimic nu il va mai deranja.
In schimb, nelinistea ii musca usor sufletul tinerei fete, in timp ce ochii ei cautau innebuniti semne prevestitoare dupa geamul Volvoului rosu . Mainile ii tremurau usor pe volan, iar caninii, mariti peste masura, se infundau , fara sa isi dea seama, in buza ei de jos, crapand pielea.
Stia, simtea ca ceva avea sa se intample in astea doua saptamani ! Mai mult ca sigur ca Shiro avea sa afle de puterile ei, si nu numai ! Mai mult ca sigur ca cineva va veni sa il vaneze, si ca Light va disparea intr-o cortina de fum asa cum facuse si pana atunci.
Sufletul ei se smuci in cusca lui argintata, zbatandu-se in intunericul ce devenea de acum palpabil !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu